Tudor Vianu, estetician, critic și istoric literar, poet, eseist, filosof și traducător român

Tudor Vianu a fost un renumit estetician, critic și istoric literar, poet, eseist, filosof și traducător român. Este fondatorul școlii de stilistică a Facultății de Litere din București și inițiator al catedrei de literatură universală.

S-a născut pe 27 decembrie 1898, la Giurgiu, fiind fiul doctorului Alexandru Vianu (născut Weinberg) și al Floricăi Vianu. Fratele său mai mare, Alexandru Vianu, a fost publicist. Tudor a urmat școala primară și câteva clase gimnaziale în orașul natal, iar în 1912 a început studiile la Liceul „Gh. Lazăr” din București.

Sursa foto: www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vianu#/media/Fi%C8%99ier:Tudor_Vianu1.jpg

În 1915, a devenit student la Facultatea de Filosofie și Drept din București și a participat la cercul „Literatorul” condus de Alexandru Macedonski. Debutul său literar a avut loc în 1916, în revista Flacăra, cu un articol de critică literară. În același an, a luptat ca artilerist în Primul Război Mondial. După război, și-a continuat studiile, obținând licența în Drept în 1919 și în Filosofie un an mai târziu. A studiat apoi la Viena și la Universitatea din Tübingen, Germania, unde, în 1923, a obținut titlul de doctor în filosofie.

După revenirea în țară, în 1924, a devenit suplinitor la Universitate, iar în 1927 a obținut titlul de docent în estetică. Publică lucrări remarcabile precum Dualismul artei și Fragmente moderne. În 1928, își publică în germană primul studiu de estetică, Das Wertungsproblem in Schillers Poetik, bazat pe teza sa de doctorat. Devine conferențiar definitiv în 1930 la Facultatea de Litere a Universității din București și publică studiul Poezia lui Eminescu. În același an, se căsătorește cu Elena Irimescu, istoric literar, traducătoare și pictoriță.

Printre lucrările importante ale lui Tudor Vianu se numără Arta și frumosul (1931), Arta actorului (1932), și Influența lui Hegel în cultura română (1933). În 1934, devine tatăl lui Ion Vianu, viitor medic psihiatru și scriitor. Publică primul volum din Estetica și Istoria esteticii de la Kant până astăzi. Urmează volumul al doilea din Estetica în 1936 și antologia Filosofie și poezie în 1937.

Tudor Vianu a fost un om dedicat culturii, publicând lucrări esențiale, precum Arta prozatorilor români (1941) și Introducere în teoria valorilor (1942). A fost numit director al Teatrului Național în 1945 și a publicat Filosofia culturii. Ulterior, a fost ambasador al României la Belgrad între 1946-1947. După înlăturarea sa din catedra de estetică, a devenit cercetător la Institutul de Lingvistică, contribuind la Dicționarul limbii române moderne.

În 1955, Tudor Vianu a devenit membru al Academiei Române și a continuat să publice lucrări valoroase despre Cervantes, Shakespeare, Goethe și alți mari autori. A scris volumele Studii de literatură universală și comparată (1960) și Literatura universală și literatura națională (1956). A fost director general al Bibliotecii Academiei și secretar general al Comisiei Naționale pentru UNESCO.

Tudor Vianu a încetat din viață pe 21 mai 1964, la București, în urma unui infarct miocardic, lăsând în urmă o operă culturală și academică de o importanță inestimabilă.

Sursa: https://www.globalinfo.ro/z/biografie_tudor_vianu.htm