Mircea Veroiu, actor, scenarist și regizor român

Mircea Veroiu (n. 29 aprilie 1941, Târgu Jiu, Gorj, România – d. 26 decembrie 1997, București, România) a fost un actor, scenarist și regizor român. Tatăl său a murit în cel de-al Doilea Război Mondial, iar el a fost crescut de mama sa, artista plastică Livia Veroiu.
A urmat Institutul de Educație Fizică și Sport, însă, după ce nu s-a prezentat la postul său de profesor de sport într-o școală din Oltenița, a fost dat în urmărire.

Mai târziu, s-a înscris la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC), pe care l-a absolvit în 1970, specializându-se în Regia de Film.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Veroiu#/media/Fi%C8%99ier:Mircea_Veroiu.jpg
În timpul studiilor, Mircea Veroiu a regizat primele sale scurtmetraje:

• Cercul (1968) – filmul său de absolvire;
• Preludiu (1969);
• Într-o dimineață (1969).

În 1971, a contribuit ca regizor și coscenarist la documentarul Apa ca un bivol negru, realizat în colaborare cu Stere Gulea, Andrei Cătălin Băleanu, Dan Pița și alții. Filmul a fost o evocare a inundațiilor catastrofale din acel an și a fost premiat de ACIN.

Consacrarea ca regizor
În anii ’70, Mircea Veroiu a devenit unul dintre cei mai apreciați regizori din România. Filmele sale remarcabile includ:

• Nunta de piatră (1972), realizat în colaborare cu Dan Pița, o ecranizare a povestirilor lui Ion Agârbiceanu;
• 7 zile (1973);
• Duhul aurului (1974), tot în colaborare cu Dan Pița;
• Hyperion (1975);
• Dincolo de pod (1976), pentru care a obținut premiul ACIN;
• Între oglinzi paralele (1979);
• Artista, dolarii și ardelenii (1980).

A realizat și alte filme de succes în anii ’80, precum:

• Sfârșitul nopții (1983);
• Să mori rănit din dragoste de viață (1984), care i-a adus Premiul pentru Regie ACIN;
• Adela (1985), câștigător al Premiului pentru Cel Mai Bun Film la Festivalul de la San Remo.

În 1986, Veroiu s-a stabilit la Paris, alături de soția sa, actrița Elena Albu. Deși lumea filmului francez nu i-a oferit sprijinul așteptat, a continuat să creeze. După revoluția din 1989, a revenit în România și a devenit directorul Studioului de Creație „Profilm” în 1994.
Printre ultimele sale filme se numără:

• Somnul insulei (1994), premiat la Festivalul de la Arcachon, Franța;
• Craii de Curtea Veche (1995);
• Femeia în roșu (1997).

Mircea Veroiu a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu criticul de artă și scriitoarea Silvia Kerim, iar apoi cu actrița Elena Albu. În 2009, Silvia Kerim i-a dedicat cartea memorială „Mircea Veroiu – Ultima vară a tinereții”.

• Pe lângă regie, Mircea Veroiu a scris scenarii pentru numeroase filme și a jucat ca actor în producții precum:

• Actorul și sălbaticii (1975), regizat de Manole Marcus;
• Ștefan Luchian (1981);
• Rug și flacără (1980).

Mircea Veroiu a încetat din viață la 26 decembrie 1997, la București, și a fost incinerat.

• Pe parcursul carierei, Mircea Veroiu a obținut numeroase premii, printre care:

• Premii ACIN pentru filmele Apa ca un bivol negru, Nunta de piatră, Duhul aurului, Dincolo de pod și Sfârșitul nopții;
• Premiul Festivalului de la San Remo pentru Adela (1985);
• Premiul Festivalului de la Arcachon pentru Somnul insulei (1994).

Criticii italieni l-au numit „Il Visconti romeno” pentru stilul său rafinat și poetic.

Sursa: https://www.cinemagia.ro/actori/mircea-veroiu-1681/