Jurnal FM 
Heinrich Böll, scriitor german
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 21, 2025
Heinrich Böll (născut pe 21 decembrie 1917 în Köln, Germania – decedat pe 16 iulie 1985 în Bornheim-Merten, lângă Köln, Germania de Vest) a fost un scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1972. Romanele sale, caracterizate de un umor ironic, reflectă suferințele și transformările societății germane în perioada postbelică, surprinzând psihologia unei națiuni în schimbare, după Al Doilea Război Mondial.
For documentary purposes the German Federal Archive often retained the original image captions, which may be erroneous, biased, obsolete or politically extreme. 22.12.1981 Pressekonferenz mit Heinrich Böll und den emigrierten Prof. Juliusz Stronynowski (Polen) und Efim Etkind (Ефи́м Григо́рьевич Э́ткинд) (UdSSR) im Restaurant Tulpenfeld, Bonn.
Bundesarchiv, B 145 Bild-F062164-0004 / Hoffmann, Harald / CC-BY-SA 3.0
- CC BY-SA 3.0 de
- Fișier:Bundesarchiv B 145 Bild-F062164-0004, Bonn, Heinrich Böll.jpg
- Creată: 22 decembrie 1981
- Încărcată: 30 ianuarie 2015
Fiul unui meșteșugar, Böll a absolvit liceul în 1937. A fost recrutat pentru munca obligatorie în 1938 și a servit timp de șase ani în armata germană, fiind caporal pe frontul rus și pe alte fronturi. Experiențele sale de război – fiind rănit, dezertând și devenind prizonier de război – au avut un impact major asupra operei sale. Böll își amintea cu groază „soarta de a fi soldat” și „dorința ca războiul să fie pierdut”. După război, s-a stabilit în Köln, orașul său natal.
Primul său succes a venit cu povestirile scurte, publicate în 1947 și adunate în volumul Wanderer, kommst du nach Spa (1950), care a fost tradus ca Traveller, If You Come to Spa. În romanele sale timpurii Der Zug war pünktlich (1949, Trenul era la timp) și Wo warst du Adam? (1951, Adam, Unde ești?), Böll explorează disperarea și trauma soldaților. Realitățile unei vieți de muncitor sunt surprinse în Das Brot der frühen Jahre (1955, Pâinea primelor noastre ani), iar într-o familie de arhitecți, în Billard um halb zehn (1959, Biliard la zece și jumătate), romanele sale devin mai complexe, cu monologuri și flashbackuri interioare.
În Ansichten eines Clowns (1963, Clovnul), protagonistul, un clown care se destramă din cauza alcoolismului, ajunge să cerșească pe străzi. Alte lucrări notabile includ Und sagte kein einziges Wort (1953, Familiarizat cu noaptea) și Ende einer Dienstfahrt (1966, Sfârșitul unei misiuni), în care relațiile dintre un tată și fiu subliniază caracterul unui oraș. În Gruppenbild mit Dame (1971, Portret de grup cu Lady), Böll explorează viața germană din perioada interbelică până în anii ’70, prin poveștile mai multor persoane care au avut un impact asupra vieții doamnei Leni Pfeiffer. Die verlorene Ehre der Katharina Blum (1974, Cinstea pierdută a Katharinei Blum) critică etica jurnalistică și valorile contemporane ale Germaniei.
De asemenea, Er soll aus dem Jungen bloss werden?; oder, Irgendwas mit Büchern (1981, Ce va deveni băiatul? sau, Ceva cu cărțile) este un memoriu din perioada 1933-1937. În Der Engel schwieg (1992, Îngerul tăcut), scris în 1950, Böll relatează povestea unui soldat german care încearcă să supraviețuiască într-un Köln distrus de război. Der blasse Hund (1995, Câinele palid) adună povestiri nepublicate anterior, iar Kreuz ohne Liebe (2003, Cruce fără dragoste) este un alt roman timpuriu publicat postum.
Ca romano-catolic și pacifist, Böll și-a construit o viziune morală, dar adesea individualistă asupra societății din jurul său. Temele sale frecvente includ acceptarea sau refuzul responsabilității personale. Folosind o proză austeră și o satiră ascuțită, Böll a prezentat o viziune antirăzboinică și nonconformistă. Este considerat un interpret umanist remarcabil al experiențelor germane în perioada postbelică.
Sursa: https://www.britannica.com/biography/Heinrich-Boll
