Nicolae Xenopol, scriitor, jurist, publicist și om politic român

Nicolae Xenopol (n. 11 septembrie 1858, Iași – d. 18 decembrie 1917, Tokio, Japonia) a fost un scriitor, jurist, publicist și om politic român.
Fiul lui Dimitrie și al Mariei Xenopol și fratele mai mic al istoricului A. D. Xenopol, Nicolae a terminat studiile liceale la Iași în 1877. Cu sprijinul Junimii, al cărei membru devenise, a continuat studiile în filosofia la Berlin, iar mai târziu a obținut doctoratul în drept la Universitatea din Liège.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Xenopol#/media/Fi%C8%99ier:Nicolae_Xenopol,_portret_din_tinere%C5%A3e.JPG

A activat ca publicist în diverse publicații, contribuind cu articole la Convorbiri Literare și conducând ca redactor-șef ziarele Românul (1882) și Voința Națională (din 1885). A fost director al ziarului Drapelul și, între 1904 și 1915, a fondat și condus revista Le Mouvement économique, alături de A. D. Xenopol și Mihail Dragomirescu. De asemenea, a fost director al publicației Ţara Nouă între 1911 și 1912. Pe lângă activitatea jurnalistică, a scris versuri, proză, cronici satirice și portrete ale unor personalități politice.

În politică, după ce părăsește Junimea, cu care intră într-o polemică severă, se alătură Partidului Național Liberal. Între 1885 și 1888 a fost șef de cabinet al lui I. C. Brătianu, iar din 1895 a devenit deputat și senator pe listele liberalilor. A susținut și noul partid creat de Take Ionescu și a ocupat funcția de ministru al Industriei și Comerțului în guvernul din perioada 14 octombrie 1912 – 31 decembrie 1913.

A fost primul ambasador român la Tokio, Japonia, începând din 1913, iar acolo a și decedat în timpul misiunii sale diplomatice.

Bibliografie
Stan, Stoica (coord.) – Dicționar biografic de istorie a României, Editura Meronia, București, 2008.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_Xenopol