Gian Lorenzo Bernini, sculptor italian

Gian Lorenzo Bernini (născut la 7 decembrie 1598, în Napoli, Regatul Napoli, Italia – mort la 28 noiembrie 1680, la Roma, în Statele Papale) a fost un artist italian, considerat probabil cel mai mare sculptor al secolului al XVII-lea și un arhitect remarcabil. El a creat și dezvoltat stilul baroc în sculptură într-o măsură atât de mare, încât alți artiști sunt aproape irelevanți într-o discuție despre acest stil.
Cariera lui Bernini a început sub îndrumarea tatălui său, Pietro Bernini, un sculptor florentin destul de talentat, care s-a mutat ulterior la Roma. Tânărul Bernini a muncit cu atâta dăruire încât a câștigat laudele pictorului Annibale Carracci și patronajul Papei Paul al V-lea, impunându-se rapid ca un sculptor independent. Influentele sale provin din studiul atent al marilor opere de marmură grecești și romane din Vatican și, totodată, din cunoașterea profundă a picturii Renașterii din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Studiul său asupra operei lui Michelangelo poate fi observat în „Sf. Sebastian” (c. 1617), realizat pentru cardinalul Maffeo Barberini, care avea să devină papa Urban al VIII-lea și cel mai important patron al lui Bernini.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gian_Lorenzo_Bernini#/media/Fi%C8%99ier:Gian_Lorenzo_Bernini,_self-portrait,_c1623.jpg
„David” (1623–24) este una dintre cele mai celebre lucrări ale lui Bernini, realizată în marmură, și este expusă la Galeria Borghese din Roma. În această lucrare, Bernini îl înfățișează pe David în plină acțiune, aruncând o piatră într-un adversar nevăzut. Alături de „David”, alte lucrări semnificative din această perioadă includ „Enea, Anchises și Ascanius fugind din Troia” (1619), „Pluto și Proserpina” (1621–22) și „Apollo și Daphne” (1622–24), fiecare dintre acestea demonstrând progresul artistic al sculptorului și tehnica sa remarcabilă în modelarea marmurei.
Sub patronajul papei Urban al VIII-lea (1623–44), Bernini a cunoscut o perioadă de mare succes, dezvoltându-se și ca arhitect. Prima sa lucrare majoră în arhitectură a fost remodelarea Bisericii Santa Bibiana din Roma. În aceeași perioadă, Bernini a fost însărcinat cu construcția unui baldachin magnific deasupra mormântului Sf. Petru, în Bazilica Sf. Petru din Roma, realizat între 1624 și 1633. Baldachinul, o combinație spectaculoasă de sculptură și arhitectură barocă, a devenit un simbol al stilului baroc și al puterii papale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gian_Lorenzo_Bernini#/media/Fi%C8%99ier:Roma_Pantheon_c1835.jpg

În acești ani, Bernini a creat numeroase busturi portret, inclusiv cele ale cardinalului Robert Bellarmine și ale marelui său patron, cardinalul Scipione Borghese. Aceste portrete sunt remarcabile prin detaliile realiste și prin abilitatea sa de a capta expresii efemere ale subiectelor sale.
După moartea arhitectului Carlo Maderno (1629), Bernini a devenit arhitectul principal al Bazilicii Sf. Petru și al Palatului Barberini. Printre realizările sale se numără statui colosale pentru pilonii care susțin cupola Sf. Petru și prima sa mare fântână publică, „Fântâna Tritonului” (1642–43). În această perioadă, Bernini a proiectat și diverse monumente funerariale, inclusiv mormântul lui Urban al VIII-lea (1628–47).
Printre cele mai mari realizări ale lui Bernini se numără „Extazul Sfintei Tereza” (1645–52), o lucrare monumentală care se află în Capela Cornaro din Santa Maria della Vittoria. Această sculptură reprezintă viziunea mistică a Sfintei Tereza de Ávila, în care un înger o străpunge pe sfântă cu o săgeată de foc a iubirii divine. Lucrarea reflectă perfect idealul baroc al unui teatru religios tridimensional, în care sculptura, pictura și arhitectura se îmbină armonios.

Un alt proiect notabil este „Fântâna celor Patru Râuri” (1648–51) din Piazza Navona, Roma, care simbolizează râurile cele mai importante ale lumii, fiecare fiind reprezentat de o figură de marmură.
Bernini a continuat să creeze și în ultimii săi ani, concentrându-se mai ales pe arhitectură. Printre lucrările sale arhitecturale târzii se numără proiectul Capelei Altieri (c. 1674), un exemplu de mare simplitate în comparație cu lucrările sale anterioare. În 1680, la vârsta de 81 de ani, Gian Lorenzo Bernini a murit, lăsând în urma sa o moștenire artistică imensă și o influență durabilă asupra dezvoltării artei baroce în Europa.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Gian-Lorenzo-Bernini