Louis-Eugène-Félix Néel, fizician francez

Louis-Eugène-Félix Néel (n. 22 noiembrie 1904, Lyon, Franța – d. 17 noiembrie 2000, Brive-Corrèze) a fost un fizician francez distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1970, alături de astrofizicianul suedez Hannes Alfvén, pentru cercetările sale pionieristice asupra proprietăților magnetice ale solidelor. Munca sa a avut numeroase aplicații utile, în special în dezvoltarea unităților de memorie pentru calculatoare.

Néel a studiat la École Normale Supérieure din Paris și la Universitatea din Strasbourg, unde a obținut doctoratul în 1932, sub îndrumarea lui Pierre-Ernest Weiss. A început să studieze magnetismul și a devenit profesor la universitățile din Strasbourg (1937-1945) și Grenoble (1945-1976). În 1956, a fondat Centrul de Studii Nucleare din Grenoble și a fost director al acestuia până în 1971, iar ulterior a devenit director al Institutului Politehnic din Grenoble.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Louis_Eug%C3%A8ne_F%C3%A9lix_N%C3%A9el#/media/Fi%C8%99ier:Louis_N%C3%A9el_1970b.jpg

În anii 1930, Néel a cercetat formele neferomagnetice ale magnetismului, descoperind un fenomen nou pe care l-a numit antiferomagnetism. Spre deosebire de feromagnetism, unde electronii se aliniază în aceeași direcție, în antiferomagnetism, electronii se aliniază în direcții opuse, anulând efectul magnetic. Aceste descoperiri au avut aplicații esențiale în dezvoltarea tehnologiei de memorie magnetică și au oferit informații valoroase despre câmpul magnetic al Pământului.

Néel a scris mai mult de 200 de lucrări științifice despre magnetism. Datorită cercetărilor sale, materialele feromagnetice pot fi acum produse pentru aplicații tehnice specifice, iar invenția feritelor a revoluționat electronica cu microunde.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Louis-Eugene-Felix-Neel