Olga Greceanu, pictoriţă română

Olga Greceanu (n. 4/16 august 1890, com. Nămăieşti, judeţul Argeş – d. 16 noiembrie 1978, Bucureşti) a fost o pictoriţă română, descendentă a familiei nobiliare poloneze Shesewski. A studiat la Şcoala Superioară de Artă din Liège și ulterior la Paris, unde s-a specializat în pictura murală sub îndrumarea profesorului Charles Jean Paul Baudouin.

Începând din 1914, Olga Greceanu s-a făcut cunoscută prin numeroase expoziţii personale organizate atât în ţară, cât și în străinătate (Barcelona, Paris, New York). Operele sale de pictură murală sunt prezente în mai multe instituţii publice importante, cum ar fi două reprezentări istorice la Universitatea de Arhitectură, clădirile administrative din Piaţa Amzei şi Banu Manta, frescele exterioare ale Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” și ale gării Mogoşoaia. De asemenea, a realizat lucrări religioase, inclusiv mozaicuri în pridvorul Bisericii Mănăstirii Antim și fresce la Palatul sinodal al Patriarhiei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Olga_Greceanu#/media/Fi%C8%99ier:Olga_Greceanu.png

Olga Greceanu a publicat lucrări teoretice despre artă, printre care „Compoziţia murală, legile şi tehnica ei” (1935, 2010), „Specificul naţional în pictură” (1939, 2010) și „Pe urma paşilor Tăi, Iisuse” (1940, 2008), inspirată de călătoria sa în Ierusalim din 1933.

Ea a avut un statut remarcabil în Biserica Ortodoxă, fiind singura femeie căreia i s-a permis printr-un act scris de către patriarhii Nicodim Munteanu și Iustinian Marina să predice la amvon în orice biserică din România. În 1968, a obținut autorizația Patriarhiei pentru a picta și restaura biserici, activitate la care s-a dedicat până la sfârșitul vieţii. A fost, de asemenea, singura femeie primită în „Rugul Aprins” – o mișcare ortodoxă adresată elitei intelectuale, înființată de Ieroschimonahul Daniil Tudor.

După 1948, în perioada comunistă, Olga Greceanu a fost marginalizată. Multe dintre lucrările sale din instituțiile publice au fost distruse sau acoperite cu tencuială (precum cele de la Cula de la Măldăreşti și Conacul de la Bălteni), iar averea i-a fost confiscată. În legătură cu acest lucru, ea a afirmat: „Frescele mi-au fost acoperite cu var, dar huma se spală. Nu acum cât mai trăiesc (am 77 de ani), ci după ce nu voi mai fi și se vor stinge toate geloziile și răutăţile”.

Din manuscrisele sale s-au păstrat lucrări precum „Femei pictore necunoscute”, „Monahi zugravi, monahi de subţire” și un „Dicţionar Biblic Ortodox”, care a fost publicat în opt volume sub titlul „Mărturie în cuvânt şi chip – Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale” (2011), incluzând și sute de desene realizate de autoare. Alte lucrări ale sale au fost publicate în ultimele două decenii, printre care romanul „Ura care ucide” (2000) și „Meditaţii la Evanghelii” (2008).

Olga Greceanu a murit la 17 noiembrie 1978, cu pensula în mână, în timp ce lucra la pictura Schitului Darvari din București.

Bibliografie: George Marcu (coord.), „Enciclopedia personalităţilor feminine din România”, Editura Meronia, Bucureşti, 2012.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Olga_Greceanu