Jurnal FM 
Ionel Budișteanu, violonist, dirijor și aranjor muzical român, de etnie romă
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 30, 2025
Ionel Budișteanu (n. 8 octombrie 1919, Budești, județul Ilfov (azi în județul Călărași – d. 30 octombrie 1991, București) a fost un reputat violonist, dirijor și aranjor muzical român, de etnie romă, deseori numit „lordul muzicii populare românești”.
Ionel Budișteanu s-a născut pe 8 octombrie 1919, într-o familie renumită de muzicanți din comuna Budești, județul Ilfov. Tatăl său, Vasile Budișteanu, a fost un violonist cunoscut, cântând alături de Grigoraș Dinicu la Expozițiile Universale de la Paris și New York, la sfârșitul anilor ’30.
| Descriere | Orchestra Barbu Lăutaru |
|---|---|
| Sursa | Cosma, Viorel: Lăutarii de ieri și de azi, Editura „Du Style”, București (ediția a II-a, 1996 – pag. 384) |
| Data | pre-1970 (data desființării orchestrei) |
Budișteanu a început studiile la Academia de Muzică și Artă Dramatică, însă după trei ani s-a transferat la Conservatorul particular de muzică „Pro Arte.” Pe lângă studiile sale, a cântat în formația lui Victor Predescu, care susținea concerte la Radio București, experiență ce a fost esențială pentru formarea sa ca violonist și viitor dirijor.
Debutul său a avut loc la Sala Dalles, unde a interpretat Concertul pentru vioară și orchestră în Mi major de J. S. Bach. Deși inițial orientat spre muzică clasică, Ionel Budișteanu s-a dedicat muzicii populare. Între 1940 și 1946 a cântat ca violonist în orchestrele lui Victor Predescu și Petrică Moțoi din București. A urmat o perioadă ca violonist solist în Orchestra Ansamblului Banu Mărăcine din București, între 1946-1947.
În 1947, Ionel Budișteanu s-a alăturat ca violonist solist Orchestrei de muzică populară Barbu Lăutaru. Șase ani mai târziu, a debutat ca dirijor al acestei orchestre în cadrul concertului comemorativ Grigoraș Dinicu la Ateneul Român (1954), dirijând alături de Nicu Stănescu până în 1970. În calitate de dirijor, a reprezentat România la Festivalurile Internaționale ale Tineretului de la Varșovia (1947) și Moscova (1953), succesele remarcabile aducându-i titlul de Artist Emerit.
A continuat să susțină turnee internaționale cu Orchestra Barbu Lăutaru în țări precum Grecia, Franța, Olanda, Germania, Maroc, Austria, Belgia și Algeria. Din 1970, Ionel Budișteanu a fost dirijorul Orchestrei Rapsodia Română, cu care a susținut concerte în zeci de țări, inclusiv SUA, Japonia, Finlanda, Italia, Mongolia și China.
Sub îndrumarea sa au evoluat mari cântăreți și instrumentiști de muzică populară românească, precum Maria Lătărețu, Angela Moldovan, Nicolae Crăciunescu, Ilie Udilă, Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Emil Gavriș, Ilie Alecu, Ion Luican, Aurel Ioniță, Ioana Radu, Constantin Pârvu, Radu Simion, Damian Luca și Constantin Cocriș.
Ionel Budișteanu a fost distins cu numeroase premii și titluri de-a lungul carierei sale:
- Premiul de Stat, clasa I (1950-1951)
- Ordinul „Muncii”, clasa a III-a (1953)
- Titlul de Artist Emerit al R.P.R. (1957)
- Titlul de Artist al Poporului (1962)
- Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a (1966).
Violonistul și dirijorul Ionel Budișteanu s-a stins din viață la 30 septembrie 1991, la București, lăsând în urmă o moștenire valoroasă în muzica populară românească.
Sursa: https://folclor-romanesc.ro/ionel-budisteanu-biografie/
