Alexandru Rosetti, lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al limbii române

Alexandru Rosetti (n. 20 octombrie 1895, București, România – d. 27 februarie 1990, București, România) a fost un reputat lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al limbii române, patron spiritual al școlii românești de lingvistică. Profesor la Facultatea de Litere din București, Alexandru Rosetti a fost unul dintre patronii spirituali ai școlii lingvistice de la București, alături de nume importante precum Theodor Capidan, Jacques Byck, Iorgu Iordan sau Alexandru Graur. A fost membru titular al Academiei Române din 1948.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Rosetti#/media/File:Alexandru_Rosetti_in_1975.png

Alexandru Rosetti provenea din ilustra familie a Rosetteștilor, iar pe linie maternă era nepotul Elenei Cornescu, căreia Ion Heliade Rădulescu i-a dedicat celebrul poem „Zburătorul”. A fost elev al marilor filologi Ovid Densusianu și Titu Maiorescu la Facultatea de Filologie din București, iar în Primul Război Mondial a luptat pe front. Cariera sa academică a evoluat spectaculos, ajungând rector al Universității din București, academician și membru corespondent al mai multor academii europene. A fost laureat al prestigiosului premiu Herder și a devenit unul dintre cei mai influenți profesori ai Facultății de Litere din București. În prezent, Institutul de Lingvistică din capitală îi poartă numele, alături de cel al lui Iorgu Iordan.

Opera sa lingvistică este vastă și cuprinde multiple domenii: fonetică, fonologie, dialectologie, istoria limbii, lingvistică comparată și folcloristică. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără monumentala „Istorie a limbii române” în șase volume (1938-1966) și „Filosofia cuvântului” (1946). A colaborat cu Boris Cazacu și Liviu Onu pentru o istorie a limbii române literare și a realizat un studiu despre limba poeziilor lui Mihai Eminescu. De asemenea, a adus contribuții importante în cercetarea colindelor religioase și a folclorului românesc.

În perioada interbelică, Rosetti a fost un editor influent. A condus Editura Cultura Națională (1930-1935) și, grație prieteniei sale cu regele Carol al II-lea, Editura Fundațiilor Regale (1934-1940, 1944-1947). În timpul acestor mandate, a publicat lucrările marilor scriitori ai vremii și a inițiat serii editoriale de referință. Tot el a editat experimente cronici vechi și a colaborat la edițiile critice ale operelor lui I.L. Caragiale, Ion Barbu și Camil Petrescu. Relația sa apropiată cu Mircea Eliade a dus la plasarea acestuia în diplomație, după eliberarea din lagărul de la Miercurea Ciuc.

Figura sa versatilă a fost imortalizată ficțional de către G. Călinescu în personajul Gaitanny din romanele Bietul Ioanide și Scrinul negru. Rosetti a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai criticului literar, care îl considera „un om rar”. Corespondența sa cu G. Călinescu și Ion Barbu, publicată postum, este considerată un adevărat spectacol intelectual.

După 1945, Rosetti a reușit să se adapteze la regimul comunist, devenind o figură respectată chiar și în noile condiții politice, fiind perceput ca un „boier comunist”. De-a lungul vieții sale, a scris memoriale de călătorie despre experiențele sale din Grecia, India, Israel, SUA, Albania, Africa și Brazilia, precum și eseuri despre literatura franceză. A fost, de asemenea, un portretist remarcabil, lăsând mărturii valoroase despre marii scriitori și savanți ai epocii sale.

Alexandru Rosetti a murit la vârsta de 90 de ani, pe 27 februarie 1990. A fost membru corespondent al Academiei Suedeze de Științe.

Sursa: https://mnlr.ro/alexandru-rosetti-122/