Jurnal FM 
Valentin Silvestru, teatrolog, prozator și dramaturg român
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 20, 2025
Valentin Silvestru, nume real Marcel Moscovici (n. 20 octombrie 1924, Scânteia, județul Iași – d. 25 noiembrie 1996, București) a fost un teatrolog, prozator și dramaturg român, fiul Surei și al lui Isac Moscovici, constructor.
„Orașul Vaslui ne-a onorat într-un mod deosebit – pe Radu Beligan, Tamara Buciuceanu, dirijorul Vasile Baciu și pe mine – cu titlul de „cetățeni de onoare”. Voi purta cu mândrie acest titlu, oferit de locurile în care m-am născut eu, părinții mei și frații mei (toți dispăruți), toți înaintașii mei din două veacuri. Mă simt mândru că mi s-a decernat acest titlu chiar la cel mai important festival din țară, unde umorul și teatrul – cele două drumuri pe care merg de decenii – s-au îngemănat. Să ne bucurăm de ceea ce s-a întâmplat la Vaslui, în această toamnă încă blândă și însorită, până ne va cuprinde neliniștea lunii noiembrie ce se apropie.”
Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-feather-pen-quill-write-5067880
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Valentin_Silvestru#/media/Fișier:Valentin_Silvestru+.jpg
Sursa foto: https://www.facebook.com/photo?fbid=1088070946659270&set=pcb.1088070979992600
Valentin Silvestru s-a născut la 20 octombrie 1924, în satul Scânteia, fostul județ Vaslui (actualmente județul Iași), sub numele de Marcel Moscovici. Într-o prefață la Festivalul Umorului „Constantin Tănase”, ediția a XIV-a, din 1996, Silvestru a menționat că bunica lui era născută la Murgeni, mama sa la Vaslui, iar tatăl său la Bodești-Scânteia.
Debutul literar al lui Valentin Silvestru a avut loc în 1940, când a publicat poezii, epigrame și fabule sub pseudonimul Mariol, inspirat dintr-un film. Prima sa apariție ca teatrolog a avut loc în 1943, cu un articol despre Henrik Ibsen, publicat în ziarul „Ecoul”. Silvestru și-a început cariera de prozator în 1947, publicând nuvela Iluminatorii satului în revista Contemporanul, iar debutul editorial a avut loc un an mai târziu, în 1948, cu nuvela Trenul Regal, publicată de Editura pentru Literatură și Artă a Societății Scriitorilor Români.
În 1951, a fost numit asistent la Institutul de Artă Cinematografică, unde a predat un seminar săptămânal despre arta spectacolului. De-a lungul carierei, Silvestru a primit numeroase premii, printre care Premiul „Vasile Alecsandri” pentru dramaturgie destinată teatrului de păpuși (1961), Premiul Academiei (1976), Premiul Uniunii Scriitorilor (1982) pentru volumul Elemente de caragialeologie, și Premiul UNITER (1993).
(Fragmente din „Valentin Silvestru, maestrul artei teatrale”, vol. I, Editura Mega, 2024, editat de Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui)
