Mihail Sebastian, om de litere român, de origine evreu

Mihail Sebastian (nume real: Iosif Mendel Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu; n. 18 octombrie 1907, Brăila⁠(d), Brăila, România – d. 29 mai 1945, București, România) a fost un om de litere român, de origine evreu, care a scris romane, dramaturgie și critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sebastian#/media/Fi%C8%99ier:Mihail_Sebastian_T.jpg

Mihail Sebastian (pseudonimul literar al lui Iosif M. Hechter) a fost un romancier, dramaturg, eseist și publicist român, născut pe 18 octombrie 1907, la Brăila, într-o familie de evrei. Între 1915 și 1926, a urmat școala primară și Liceul „Nicolae Bălcescu” din orașul natal, apoi a absolvit Facultatea de Drept și Facultatea de Filozofie la Universitatea din București. A încercat să-și finalizeze doctoratul la Paris, dar fără succes, după care a lucrat ca secretar și avocat pledant la o casă de avocatură importantă.

Sebastian a debutat în 1926 cu versuri în revista ieșeană Lumea. Bazar săptămânal și în publicistică la ziarul Politica, sub pseudonimul Mihail Sebastian. A publicat în diverse reviste, cum ar fi Universul literar, Tiparnița literară și Vremea. Din 1928 până în 1933, a fost redactor la Cuvântul, publicație condusă de Nae Ionescu, iar între 1932 și 1933, a lucrat la România literară. A colaborat, de asemenea, la Azi, Revista Fundațiilor Regale și alte reviste de prestigiu.

Primul său volum, Fragmente dintr-un carnet găsit, a apărut în 1932, urmat de Femei în 1933 și romanul controversat De două mii de ani… în 1934, care a stârnit atacuri la care Sebastian a răspuns cu lucrarea polemică Cum am devenit huligan (1935). Alte romane notabile sunt Orașul cu salcâmi (1935) și Accidentul (1940). Ca dramaturg, s-a remarcat cu piese precum Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră și Insula (neterminată).

În 1940, din cauza legislației antisemite, Mihail Sebastian a fost exclus din profesia de jurnalist și avocat. A predat literatură la Liceul Evreiesc din București și a continuat să scrie, dar sub pseudonimul unui coleg pentru a evita interdicțiile. După război, în 1945, a fost numit consilier la Ministerul Afacerilor Externe și urma să predea la Universitatea Liberă Democratică. Însă pe 29 mai 1945, a murit la doar 38 de ani, într-un accident tragic, fiind lovit de un camion.

Jurnalul său, care acoperă perioada 1935–1944, a fost publicat postum în 1996 și tradus în numeroase țări, devenind o operă apreciată internațional.

Sursa: https://humanitas.ro/autori/mihail-sebastian