Walter H. Brattain, fizician american

Walter H. Brattain (născut pe 10 februarie 1902, Amoy, China – decedat pe 13 octombrie 1987, Seattle, Washington, SUA) a fost un om de știință american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1956, împreună cu John Bardeen și William B. Shockley, pentru cercetările lor asupra proprietăților semiconductorilor și pentru dezvoltarea tranzistorului. Acesta a înlocuit tuburile de vid voluminoase și a deschis calea pentru componentele electronice microminiaturale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Walter_Houser_Brattain#/media/Fi%C8%99ier:Brattain.jpg

Brattain a obținut doctoratul la Universitatea din Minnesota și în 1929 a început să lucreze ca cercetător în fizică la Bell Telephone Laboratories. Acolo, s-a specializat în studiul proprietăților de suprafață ale solidelor, concentrându-se pe structura atomică de la suprafață, care diferă de cea din interiorul materialului. Împreună cu Shockley și Bardeen, a inventat tranzistorul în 1947.

După ce a părăsit Bell Laboratories în 1967, Brattain a devenit profesor adjunct la Whitman College, Walla Walla, Washington, până în 1972, apoi a fost desemnat supraveghetor emerit. De-a lungul carierei sale, a primit mai multe brevete și a scris numeroase lucrări despre fizica stării solide.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Walter-Houser-Brattain

Alte articole: https://jurnalfm.ro/constantin-lecca-3/