Ziua Școlii Ardelene

Ziua Școlii Ardelene, sărbătorită din 2014, este un omagiu adus contribuției intelectuale și politice esențiale a mișcării culturale Școala Ardeleană, care a apărut în Transilvania la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Membrii acestei mișcări au avut un rol semnificativ în promovarea identității latine a românilor, influențând percepția occidentală asupra originilor poporului român și lăsând o amprentă importantă asupra ideologiilor politice, filosofice și culturale din Europa.

Grupul statuar „Școala Ardeleană” din Cluj, operă a sculptorului Romulus Ladea. De la stânga la dreapta: Petru Maior, Gheorghe Șincai și Samuil Micu

Țetcu Mircea Rareș – Operă proprie

Grupul statuar „Școala Ardeleană”

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:ScoalaArdeleana (2).JPG
• Creată: 1 ianuarie 2007
• Încărcată: 14 iulie 2013

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_Ardelean%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:ScoalaArdeleana_(2).JPG

Mișcarea Școlii Ardelene a fost o inițiativă de emancipare politică și socială a românilor din Transilvania, susținând teza conform căreia românii transilvăneni sunt urmașii coloniștilor romani din Dacia. Acest curent de gândire, cunoscut sub numele de latinism, a jucat un rol-cheie în susținerea drepturilor și identității naționale a românilor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_Ardelean%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Lexiconul_de_la_Buda_Google_Books.jpg

Înscrisă în curentul iluminist german (Aufklärung), Școala Ardeleană s-a distins de iluminismul francez prin faptul că nu a fost anticlericală, mișcarea pornind din Biserica Română Unită cu Roma. Ea a contribuit la emanciparea spirituală și politică nu doar a românilor din Transilvania, ci și a celor din alte regiuni românești.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_Ardelean%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Floarea_Adevarului.jpg

Una dintre cele mai importante realizări ale Școlii Ardelene este petiția Supplex Libellus Valachorum (1791, 1792), prin care s-a solicitat împăratului Leopold al II-lea recunoașterea națiunii române ca parte componentă a Principatului Transilvaniei. Alte realizări majore includ adoptarea alfabetului latin pentru scrierea limbii române și publicarea primului dicționar cvadrilingv românesc, Lexiconul de la Buda.

Coperta cărții „Floarea Adevărului”, retipărită la Blaj, în 1816

Danisclaud – Operă proprie

Coperta cărții „Floarea Adevărului”, retipărită la Blaj, în 1816

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Floarea-adevarului-blaj-1816.jpg
• Creată: 7 aprilie 2023
• Încărcată: 7 aprilie 2023

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_Ardelean%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Floarea-adevarului-blaj-1816.jpg

Motto-ul Școlii Ardelene, „Virtus Romana Rediviva” (V.R.R.), îndemna la renașterea virtuților romane în lupta pentru drepturile naționale, pentru limba română și credința catolică. Principalele centre ale mișcării au fost Blaj, Oradea, Lugoj, Beiuș și Năsăud. Printre cei mai notabili reprezentanți se numără Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Ion Budai Deleanu.

Iluminismul a fost receptat în Transilvania la sfârșitul secolului al XVIII-lea și, spre deosebire de iluminismul francez, a fost adoptat în contextul absolutismului luminat austriac, susținut de împăratul Iosif al II-lea. Reformele acestuia au inclus egalitatea românilor cu alte națiuni din Transilvania și accesul la educație pentru fiii iobagilor, inclusiv români și maghiari. După Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan din 1784, s-au luat măsuri de ameliorare a obligațiilor iobăgești și s-au fondat școli pentru populația românească din Munții Apuseni.

Mișcarea Școlii Ardelene a evoluat în trei etape majore:

1. Lupta pentru revendicări politice și naționale inițiată de Inocențiu Micu-Klein.
2. Elaborarea și afirmarea ideologiei latiniste.
3. Faza iluministă culminată cu Adunarea de la Blaj din timpul Revoluției de la 1848.

Mișcarea avea un caracter politic, iluminist și erudit, contribuind la trezirea conștiinței naționale românești prin scrierea de opere istorice, lingvistice și literare. Printre contribuțiile importante se numără lucrările lui Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior, care au încercat să demonstreze originea latină pură a poporului și limbii române, precum și operele literare, cum ar fi „Țiganiada” de Ion Budai Deleanu.

Una dintre primele cărți publicate de Școala Ardeleană a fost „Floarea Adevărului” (1750), o lucrare religioasă care argumenta unirea românilor cu Roma. Aceasta a fost urmată de alte tipărituri importante care au susținut dezvoltarea culturală și educațională a românilor din Transilvania.

Moștenirea Școlii Ardelene este păstrată prin lucrările și ideile reprezentanților săi, care au promovat iluminismul și emanciparea națională, având un impact semnificativ asupra identității și drepturilor românilor din Transilvania și dincolo de granițele acesteia.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_Ardelean%C4%83