Friedrich Bergius, cercetător chimist german

Friedrich Bergius (născut pe 11 octombrie 1884, în Goldschmieden, lângă Breslau, Germania – azi Wrocław, Polonia; decedat pe 30 martie 1949, în Buenos Aires, Argentina) a fost un chimist german, care a împărțit Premiul Nobel pentru Chimie în 1931 cu Carl Bosch. Ambii au avut o contribuție esențială la dezvoltarea metodei de hidrogenare care permite transformarea cărbunelui și hidrogenului direct în benzină și uleiuri lubrifiante, fără a izola produsele intermediare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Bergius#/media/Fi%C8%99ier:Bergius.jpg

Bergius și-a urmat studiile la universitățile din Breslau, Leipzig și Berlin, precum și la școlile tehnice din Karlsruhe și Hanovra. În 1913, și-a publicat cercetările sub titlul Utilizarea presiunii înalte în reacțiile chimice, care au deschis calea pentru transformarea cărbunelui în hidrocarburi lichide.

Un alt domeniu de cercetare al lui Bergius a fost conversia lemnului în zahăr și transformarea acestuia în alte produse alimentare, ceea ce a jucat un rol important în aprovizionarea cu hrană a Germaniei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Procesul de hidrogenare a cărbunelui, pe care l-a dezvoltat, a fost folosit pe scară largă în Germania în perioada războiului pentru producerea benzinei. Cu toate acestea, costurile ridicate au făcut ca metoda să fie mai puțin atractivă din punct de vedere comercial față de producerea benzinei din petrol. Totuși, crizele petroliere din anii 1970 și 1980 au reînviat interesul pentru lichefierea cărbunelui, mai ales în SUA și alte țări dependente de petrol, care dețineau rezerve mari de cărbune.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Friedrich-Bergius