Holger Henrik Herholdt Drachmann, poet, prozator, dramaturg și pictor danez

Holger Henrik Herholdt Drachmann (născut pe 9 octombrie 1846, Copenhaga, Danemarca – decedat pe 14 ianuarie 1908, Hornbæk) a fost un scriitor renumit pentru poezia sa lirică, care l-a plasat în rândul celor mai importanți poeți danezi ai sfârșitului de secol XIX.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Holger_Drachmann#/media/Fi%C8%99ier:Holger_Drachmann.jpg

Fiul unui medic, Drachmann a studiat pictura și a început să scrie încă de tânăr. O călătorie la Londra în 1871 i-a trezit interesul pentru problemele sociale, iar după revenirea sa în Danemarca s-a alăturat mișcării radicale conduse de Georg Brandes. Prima sa colecție de poezii, Digte (1872), reflecta deja aceste preocupări sociale.

Drachmann și-a consolidat reputația ca principal poet al mișcării moderne daneze cu lucrări precum Dæmpede Melodier (1875, „Melodii în surdină”), Sange ved Havet („Cântece de lângă mare”) și Venezia (ambele în 1877), precum și Ranker og Roser (1879, „Buieni și trandafiri”). În proză, lucrările Derovre fra Grænsen (1877, „De peste graniță”) și basmul în versuri Prinsessen og det Halve Kongerige (1878, „Prințesa și jumătatea regatului”) au demonstrat o înclinație romantică și patriotică, care l-au distanțat de grupul radical al lui Brandes.

În jurul anului 1880, Drachmann și-a schimbat perspectiva, îmbrățișând o viziune conservatoare și opunându-se naturalismului. Totuși, spre sfârșitul anilor 1880, a revenit la o atitudine individualistă, antiburgheză. Opera sa a fost extrem de variată, incluzând poezii, nuvele, romane și piese de teatru, însă cele mai remarcabile rămân versurile sale lirice. Drachmann a renunțat la structurile clasice de versificație în favoarea unui metru mai liber și a unui ritm dinamic, inspirat de cadențele vorbirii naturale.

Pe lângă poeziile de dragoste, temele sale preferate erau marea și viața maritimă. Printre cele mai valoroase colecții de poezie din a doua parte a carierei sale se numără Gamle guder og nye (1881, „Zei vechi și noi”), Sangenes bog (1889, „Cartea cântărilor”) și Den hellige ild (1899, „Flacăra sfântă”).

Romanele sale sunt adesea semi-autobiografice, personajele fiind adesea artiști sau scriitori. În cel mai important roman al său, Forskrevet (1890, „Pledged”), el explorează propria sa personalitate, divizată între latura burgheză și cea boemă. Dintre piesele de teatru, fantezia Der var Engang (1885, „A fost o dată”), acompaniată de muzica lui Peter Lange-Müller, a fost deosebit de apreciată.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Holger-Henrik-Herholdt-Drachmann