Radu Miron, matematician român

Radu Miron (n. 3 octombrie 1927, Codăești, Vaslui, România – d. 10 martie 2022) a fost un renumit matematician român, membru titular al Academiei Române și membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

Miron a absolvit studiile liceale și universitare (Facultatea de Matematică-Fizică) la Iași. În ultimele etape ale studiilor sale, a fost angajat ca preparator și ulterior ca asistent la Facultatea de Matematică-Fizică a Universității din Iași, în paralel lucrând ca cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române – Filiala Iași. În 1957, și-a susținut teza de doctorat, intitulată Geometrizarea sistemelor mecanice neolonome, obținând astfel titlul de doctor în matematică, iar în 1973 a devenit doctor docent. A fost, de asemenea, membru al Partidului Comunist Român.

Sursa foto: AI

În 1963, a fost numit conferențiar la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iași, iar în 1969 a devenit profesor titular. Tot în acea perioadă, a ocupat funcția de cercetător principal și apoi șef de sector la Institutul de Matematică din Filiala Iași a Academiei Române. A avut ocazia de a fi „visiting professor” la universități din Canada, Germania, Italia și Japonia.

Miron a participat la congresele internaționale de matematică desfășurate în Nisa (1970), Varșovia (1981) și Kyoto (1990). De asemenea, a fost parte a grupului organizatoric pentru cel de-al V-lea Congres Național al matematicienilor români (2003).

A fost implicat în conducerea revistelor Tensor (Japonia), Algebras, Groups and Geometries (S.U.A.), Journal of the Egyptian Mathematical Society (Egipt), Progress in Mathematics (India) și era membru al Institute of Basic Researches (S.U.A.), Tensor (Japonia), American Mathematical Society (S.U.A.), Finsler Geometry (Japonia) și altele.

Interesele sale de cercetare au fost concentrate pe cinci direcții principale: geometria diferențială, fundamentele geometriei, topologia algebrică, mecanica teoretică și aplicațiile geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. Începând din 1975, a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987, geometriile Hamiltoniene. A dezvoltat metode inovatoare pentru investigarea fibratelor vectoriale, aplicându-le în studiul modelor geometrice din fizica teoretică.

Eforturile sale semnificative în acest domeniu au dus la introducerea unor subiecte de interes teoretic și aplicativ, precum geometriile Lagrange de ordin superior și cele Hamilton de ordin superior, precum și spațiile Finsler de ordin superior. A introdus conceptul de conexiune neliniară în aceste geometrii, ceea ce i-a permis să rezolve o problemă celebră formulată cu peste 100 de ani în urmă de Bianchi, referitoare la prelungirea de ordinul k > 1 a structurilor Riemanniene. Aceste realizări au fost documentate în opt monografii publicate în S.U.A., Singapore, Olanda și Canada.

A fost fondatorul Seminarului Național de Spații Finsler și Spații Lagrange, precum și membru fondator și președinte al Societății Balcanice de Geometrie (1995).

Numeroase concepte și rezultate îi poartă numele, cum ar fi „reper Miron”, „ecuații fundamentale ale reperelor Miron”, „spații Miron”, „conexiuni Miron”, precum și altele precum „geometrie Lagrange”, „geometrie Hamilton”, „energii de ordin superior”, „configurațiile Myller”, „geometrii de ordin superior” și „spații Finsler tari neriemanniene”.

Radu Miron a decedat la 10 martie 2022.

Publicații

• Configurații Myller (1966, lucrare distinsă în 1968 cu Premiul „Gh. Țițeica” al Academiei Române);
• Geometria analitică și diferențială (2 vol., 1968-1969, în colaborare cu Gh. Gheorghiev și D. Papuc);
• Introducere vectorială în geometria plană (1970);
• Topologia algebrică (1974, în colaborare cu I. Pop), distinsă cu premiul Academiei Române;
• Fibrate vectoriale. Spații Lagrange. Aplicații în relativitate (1987, în colaborare cu M. Anastasiei), distinsă cu Premiul Gh. Lazăr al Academiei Române; versiunea în engleză a cărții: Vector Bundles and Lagrange Spaces with Applications to Relativity (1997);
• The geometry of Lagrange Spaces. Theory and Applications (1994, în colaborare cu M. Anastasiei);
• Fundamentele aritmeticii și geometriei (1968, în colaborare cu Dan Brânzei), versiunea în engleză: Backgrounds of Arithmetic and Geometry. An Introduction, publicată în Singapore (1995); cartea conține referințe la peste 500 de autori români;
• The geometry of Higher Order Lagrange Spaces. Applications to Mechanics and Physics (1997);
• The geometry of Higher Order Finsler Spaces (1998);
• The geometry of Higher Order Hamilton Spaces. Applications to Hamiltonian Mechanics (2003);
• The Geometry of Hamilton and Lagrange Spaces (2001, în colaborare cu D. Hrimiuc, H. Shimada, S.V. Sabau) și altele.

Cele mai importante rezultate ale cercetărilor sale sunt incluse în mai multe volume din Handbook of Finsler and Lagrange Spaces, editat de P.S. Antonelli (Universitatea Alberta, Canada).

Sursa: https://www.uaic.ro/in-memoriam-acadademician-radu-miron/