Augustin Maior, fizician, pedagog și inventator român

Augustin Maior (n. 22 august 1882, Reghin – d. 3 octombrie 1963, Cluj) a fost un fizician, pedagog și inventator român.

Augustin Maior a fost unul dintre cei cinci copii ai Terezei, o femeie foarte educată, și Gheorghe Maior, învățător și mai târziu director al Școlii primare românești din Reghin. Frații săi erau Olivia, Iuliu, Gheorghe și Ana.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_Maior#/media/Fi%C8%99ier:Augustin_Maior.jpg

Și-a început educația la Reghin, unde a urmat grădinița, școala primară și secundară în limba germană la Liceul Evanghelic German. Mai târziu, a frecventat Liceul Piarist din Târgu Mureș și Liceul Catolic din Budapesta, dovedind abilități remarcabile în fizică și matematică, pe lângă ușurința de a învăța limbi străine. A obținut diploma de Bacalaureat în 1900 și, între 1900 și 1904, a studiat la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Budapesta. În 1905, a urmat cursuri postuniversitare la universități renumite din Viena, München și Göttingen, având ocazia să asculte lecții de la mari savanți precum David Hilbert, Hermann Minkowski, Felix Klein și Max Born.

În noiembrie 1905, a câștigat un concurs pentru un post de inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta, unde în 1906 a realizat o inovație majoră: transmiterea simultană a cinci convorbiri telefonice pe o singură linie de 15 km, fără interferențe. Fundamentele teoretice ale acestei realizări au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” și mai târziu, în 1914, în „The Electrician”.

După Primul Război Mondial și Unirea Transilvaniei cu România, Augustin Maior a pus experiența sa în slujba noilor autorități române, devenind director general al Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Transilvania și Banat. În iulie 1919, a fost numit profesor titular la Universitatea din Cluj, unde a fost și director al Institutului de Fizică Teoretică și Tehnologică din cadrul Facultății de Științe. Între 1929 și 1946, a deținut funcția de decan al facultății, predând cursuri inovative de „Electricitate și Magnetism” și „Acustică și Optică”, pe care le-a publicat ulterior.

Un episod notabil din cariera sa a avut loc în 1923, când i-a permis lui Hermann Oberth să-și susțină lucrarea de licență la Universitatea din Cluj, după ce aceasta fusese respinsă la Universitatea din Heidelberg. Oberth avea să devină ulterior cunoscut drept părintele rachetei interplanetare moderne.

Fondator al Școlii de Fizică Teoretică din Cluj, Augustin Maior a menținut contacte constante cu marile idei ale vremii, având contribuții importante recunoscute internațional. În 1950, laureatul Nobel Louis de Broglie a prezentat la Academia din Paris lucrarea sa intitulată „Câmpurile gravitaționale și magnetismul”, marcând un moment de recunoaștere în cariera lui Maior.

Augustin Maior a murit la Cluj în 1963. În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale, Facultatea de Fizică a Universității din Cluj i-a dedicat în 1995 unul dintre amfiteatrele sale, iar în 2012, Academia Română l-a numit membru post-mortem, onorând astfel activitatea sa de fizician, pedagog și inventator.

Sursa: https://phys.ubbcluj.ro/despre/Augustin%20Maior/Augustin%20Maior.htm