Jurnal FM 
Arthur Schopenhauer, filozof german
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 21, 2025
Arthur Schopenhauer (născut pe 22 februarie 1788, la Danzig, Prusia [actualmente Gdańsk, Polonia] — decedat pe 21 septembrie 1860, la Frankfurt pe Main, Germania) a fost un filozof german, cunoscut adesea drept „filozoful pesimismului”. A jucat un rol central în formularea unei doctrine metafizice care contrasta puternic cu idealismul hegelian. Ideile sale au avut un impact profund asupra dezvoltării ulterioare a filozofiei existențialiste și psihologiei freudiene.
Schopenhauer provenea dintr-o familie înstărită, fiind fiul unui comerciant, Heinrich Floris Schopenhauer, și al Johannei, care mai târziu a devenit cunoscută pentru lucrările sale literare. După ce Danzig a intrat sub control prusac în 1793, familia s-a mutat la Hamburg. Arthur a primit o educație privată, urmată de studii la o școală de afaceri, unde a fost influențat de ideile Iluminismului și de o sensibilitate pietistă față de condiția umană. În 1803, și-a însoțit familia într-o călătorie extinsă prin Europa, ceea ce i-a lărgit perspectiva asupra lumii.
Moartea subită a tatălui său în 1805 a marcat un moment decisiv în viața lui Schopenhauer. Mama și sora sa s-au mutat la Weimar, unde Johanna s-a integrat în cercul intelectualilor, incluzându-l pe Goethe. Arthur a rămas o vreme în Hamburg, dar în 1807 a plecat pentru a-și continua studiile la Gotha și Weimar, pregătindu-se pentru universitate.
În 1809, Schopenhauer s-a înscris la Universitatea din Göttingen pentru a studia medicina, dar s-a reorientat rapid spre studiile umaniste, concentrându-se pe Platon și Immanuel Kant. Între 1811 și 1813, a urmat cursuri la Universitatea din Berlin, unde a ascultat prelegeri de la figuri precum J.G. Fichte și Friedrich Schleiermacher, dar nu a fost impresionat. În 1813, la Rudolstadt, și-a încheiat disertația „Despre rădăcina patrulă a principiului rațiunii suficiente”, obținând titlul de doctor în filozofie de la Universitatea din Jena.
În iarna anului 1813-1814, Schopenhauer a locuit la Weimar, unde a avut discuții filozofice cu Goethe. De asemenea, a fost introdus de orientalistul Friedrich Majer în filosofia indiană, în special în Vedānta și Upaniṣade, care, alături de Platon și Kant, au constituit temelia filozofiei sale.
După o ceartă cu mama sa, Schopenhauer a plecat din Weimar și s-a stabilit la Dresda până în 1818, perioadă în care a scris principalul său tratat, Die Welt als Wille und Vorstellung (Lumea ca voință și reprezentare). Lucrarea, publicată în 1819, dezvoltă ideea centrală că lumea este o manifestare a voinței, care se dezvăluie în toate formele de existență, de la natură la umanitate. Prima parte a cărții abordează teoria cunoașterii, pornind de la Kant, iar a doua parte discută voința ca „lucru în sine”, fundamentul existenței. Schopenhauer sugerează că viața este o continuă străduință, dominată de suferință și mizerie, iar moartea este inevitabilul final al acestei lupte.
În partea estetică și etică a lucrării, Schopenhauer propune ideea că eliberarea de voință și de suferință poate fi obținută prin artă, compasiune și asceză, evidențiind astfel pesimismul său fundamental.
În 1820, Schopenhauer s-a calificat pentru a preda la Universitatea din Berlin, dar, încercând să concureze cu popularitatea lui Hegel, prelegerile sale nu au atras public. După câteva tentative eșuate de a reveni în mediul academic, Schopenhauer s-a retras în 1825 la Frankfurt, unde a trăit în mare parte izolat, dedicându-se studiilor și scrierilor sale.
În 1836, a publicat Despre voința în natură, folosind descoperirile științelor naturale pentru a susține teoria voinței. În 1844, a lansat o ediție extinsă a lucrării Lumea ca voință și reprezentare, dar și această lucrare a rămas aproape neobservată la acea vreme.
Cu toate că Schopenhauer a fost în mare parte ignorat în timpul vieții sale, recunoașterea sa a început să crească odată cu publicarea Parerga și Paralipomena în 1851, o colecție de eseuri care au fost bine primite. În ultimele sale decenii, Schopenhauer a avut o influență tot mai mare asupra unor domenii precum psihologia (inclusiv asupra lui Freud), filozofia existențialistă și cultura germană. Filozofia sa a avut un impact semnificativ și asupra gânditorilor precum Nietzsche, precum și asupra muzicienilor și scriitorilor, inclusiv Richard Wagner și Thomas Mann. După moartea sa în 1860, opera sa a fost reeditată și recunoscută la nivel internațional.
Astfel, Schopenhauer rămâne o figură centrală în istoria filozofiei, cunoscut pentru analiza sa profundă a voinței și pentru pesimismul său filozofic.
Sursa: https://www.britannica.com/biography/Arthur-Schopenhauer
