Constantin I. Istrati, academician român, chimist, medic, membru titular (1899) și președinte al Academiei Române în perioada 1913 – 1916

Constantin I. Istrati (n. 7 septembrie 1850, Roman – d. 17 ianuarie 1918, Paris) a fost un academician român, chimist, medic, membru titular (1899) și președinte al Academiei Române în perioada 1913 – 1916. Constantin Istrati s-a născut la 7 septembrie 1850 în Roman, provenind dintr-o veche familie de răzeși moldoveni. Tatăl său, Ionică Istrati, era un gospodar harnic, proprietar al mai multor moșii, iar mama sa, Maria Istrati-Capșa, era fiica banului Vasile Capșa, o femeie educată, pasionată de artă și vorbitoare de franceză și germană.

Istrati și-a petrecut copilăria la Radomirești, în apropierea Bacăului, și a studiat la liceul din Iași. În 1870, a fost admis la Școala de Medicină Militară din București, fondată de Carol Davila. Un an mai târziu, a devenit sub-chirurg în armată și s-a înscris la Facultatea de Științe din București, unde a devenit asistent în laboratorul de chimie al doctorului Bernath. În 1877, și-a susținut doctoratul în medicină cu o teză inovatoare despre cremația cadavrelor. A colaborat îndeaproape cu Carol Davila, supleind uneori cursul de chimie medicală.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_I._Istrati#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_I._Istrati.jpg

Pe fondul pregătirilor pentru Războiul de Independență, tânărul Istrati a fost implicat activ pe front. A îngrijit peste 3.000 de răniți și a documentat fiecare caz într-un carnețel, care a servit la întocmirea unui raport detaliat de către Eforia spitalelor. În decembrie 1877, a trecut Dunărea cu răniții săi, dar s-a îmbolnăvit de tifos exantematic, fiind salvat de doctorii Michail și Davila. Pentru contribuțiile sale, Istrati a primit mai multe decorații, inclusiv „Steaua României” cu spade și medalii internaționale.

După război, în 1878, a devenit medic secundar la Spitalul de Copii, iar un an mai târziu a fost transferat la Spitalul Colțea, unde a lucrat în secția de chirurgie timp de trei ani. În 1885, Istrati a obținut doctoratul în chimie la Paris, sub îndrumarea profesorilor Adolphe Wurtz și Charles Friedel, și a fost numit profesor de chimie medicală la Facultatea de Medicină din București. În 1889, a devenit membru corespondent al Academiei Române, fiind ales ulterior membru titular și președinte între 1913 și 1916.

Istrati a fost marcat de pierderea fiului său în 1894, dar a găsit alinare în ceilalți copii: Necolai, Radu, Elena și Maria. Doctorul Istrati a fost un conservator convins, susținând educația femeilor și rolul lor esențial în regenerarea societății.

El a fondat școala de chimie organică la Universitatea din București, a cercetat resursele naturale ale României și a fost autorul unui manual de chimie pentru elevii de liceu. Între 1899 și 1900, a fost ministrul Lucrărilor Publice, iar în 1907 a devenit ministrul Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor.

Constantin Istrati a murit la 17 ianuarie 1918, la Paris, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din București. Un bust al său realizat de sculptorul Raffaello Romanelli străjuiește mormântul său, iar o statuie ridicată de Oscar Späthe în Parcul Carol îi comemorează contribuțiile.

Sursa: https://dosaresecrete.ro/constantin-i-istrati-constructor-al-romaniei-moderne/