Nicolae D. Pârvu, scriitor și psiholog român

Nicolae D. Pârvu (n. 6 septembrie 1915, Bocșa Română, jud. Caraș-Severin – d. 8 mai 1986, Timișoara) a fost scriitor, poet, dramaturg, epigramist și psiholog, personalitate complexă a vieții culturale și academice românești. Este înmormântat la Cimitirul Eroilor din Timișoara.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/diary-pen-a-book-paper-notebook-3790294

Între 1921 și 1926 a urmat școala primară în localitatea natală, apoi Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, absolvit în 1933. Inițial s-a înscris la Facultatea de Medicină, dar a ales Filosofia la Universitatea din Cluj, unde s-a specializat în psihologie, filosofie și estetică, obținând licența în 1940 și doctoratul în 1942 cu teza Metoda evaluării.

A fost conferențiar și decan al Facultății de Psihologie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, precum și profesor la Conservatorul „Gheorghe Dima”. După 1967 s-a stabilit la Timișoara, unde a condus Facultatea de Filologie și, ulterior, Catedra de Psihopedagogie a Universității de Vest, până la pensionarea sa în 1977.

Ca dascăl, era apreciat pentru simplitatea și naturalețea comunicării, apropierea față de studenți și pentru verva sa glumeață la reuniuni.

Nicolae D. Pârvu a adus contribuții notabile în psihologie și pedagogie. Printre preocupările sale se numără: studiul expresiei faciale ca indicator al valorilor psihice, metoda evaluării, formarea reflexelor la animale, psihologia artei și procesul de formare a personalității. Lucrarea sa de referință rămâne Dicționarul psihologic al limbii române, redactat în manuscris, dar niciodată tipărit integral.

Debutul publicistic l-a avut în 1936, cu poezii apărute în revista Fruncea. A colaborat constant la numeroase publicații: Tribuna, Steaua, Teatrul, Orizont, Iașul literar, Cronica, Gazeta învățământului ș.a.

A scris poezie, proză, teatru și epigrame. Printre volumele sale se numără:

• Metoda evaluării (1942),
• Studii de psihologia artei (1967),
• Buletin meteorologic (1969),
• Drumul spre personalitate (1971),
• Prietenul meu, vântul (1978).

A semnat, de asemenea, piese de teatru precum Stana și Avram Iancu, dar și numeroase epigrame publicate în antologii.