Mircea Demetriade, poet, dramaturg și actor român

Mircea Constantin Demetriade (de asemenea întâlnit ca Demetriad, Dimitriade, Dimitriadi sau Demitriadi) — (n. 2 septembrie 1861 – d. 11 septembrie 1914) a fost poet, dramaturg și actor român, unul dintre primii admiratori și animatori ai mișcării simboliste românești.

Mircea Demetriade s-a născut la Ocnele-Mari pe 2 septembrie 1861, fiind fiul actorului Costache Demetriade și al Luxitei Saragea, precum și fratele vitreg al artistei Aristizza Romanescu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Demetriade#/media/Fi%C8%99ier:Mircea_Demetriade.jpg

În copilărie, a călătorit în Arhipelag și la Constantinopol. A urmat cinci clase de liceu, dar și-a întrerupt studiile. Ulterior, a frecventat cursurile Conservatorului de declamație condus de Ștefan Velescu. Cu toate acestea, adevărata sa formare a fost una autodidactică și boemă, fiind influențat de cercul literar al „Literatorului”, unde a debutat în 1880.

La începutul secolului XX, Demetriade era o figură centrală a cafenelelor literare din București, fiind des întâlnit la „Fialkovski”, „Oteteleșeanu” și „Kübler”. Alexandru Macedonski l-a descris astfel:

„Mircea Demetriade, în cafeneaua Kübler e fermecător. Vocea-i se aude din stradă. Glumește, râde, e acerb, vehement, paradoxal, cum sunt foarte rari, entuziast, dar și blagueur, cum zice francezul, sau moftangiu, cum zice românul. Rău la suflet nu e, deși își sfidează adversarii și, uneori, prietenii. Îi place să nascocască atâtea câte sunt în lună și în stele, apoi să râdă de cei care îl cred. Ziua lui începe la 3 după-amiaza. Până atunci doarme. Se ferește de poliție, deși se crede mare revoluționar. În fond, însă, nu-i este frică de nimic” (Stradivarius, Un poet mare. Forța morală, 1, 2, 4 noiembrie 1901).

Discipol devotat al lui Macedonski, Demetriade a primit dedicății, articole și campanii de presă legate de creațiile sale teatrale, care reprezintă efortul său literar maxim. Printre lucrările sale se numără „poeme fantastice în opt icoane” precum Visul lui Ali (1913), „melopee în trei acte” precum Renegatul (1893), basme-feerii precum Dafin, Făt-Frumos, Ali-Baba și altele.

Opere (poezii):

• Fabule, București, 1883
• Versuri, 1880-1884, București, 1884
• Din albumul său, poezii, 1883-1888, București, 1889
• Făt-Frumos, București, 1889

Referințe:

• Alexandru Macedonski, Mircea Demetriade, în Forța morală, II, 10-12, 6-20 ianuarie 1902
• E. I. Critzman, Mircea C. Demetriad, Făclia, I, 5 și 6, 26 decembrie 1915
• N. Davidescu, Din poezia noastră parnasiană, București, E.F., 1943, p. 21-57
• Tudor Vianu, Ceva despre Mircea Demetriad, în Figuri și forme literare, București, Casa Școalelor, 1946, p. 151-155
• Alexandru Macedonski, Opere, București, E.P.L., 1966, vol. II, p. 382-383.

Sursa: https://www.poeziile.com/autori/Mircea-Demetriade/biografie.php