Hunedoara a fost atestată documentar pentru prima dată pe 30 august 1265

Scurt istoric al Hunedoarei, bazat pe surse de la Primăria Hunedoara: Hunedoara a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1265 sub denumirea de Hungnod, conform registrului de dijme papale. Orașul a cunoscut o dezvoltare rapidă, jucând un rol semnificativ în istoria României. Cu toate acestea, existența sa este mult mai veche decât menționarea sa documentară, având rădăcini adânci în preistorie. Arheologii au descoperit urme de locuire din epoca pietrei atât în vatra orașului, cât și în satele din jur. De asemenea, pe Dealul Sanpetru, s-au găsit dovezi materiale din epoca bronzului și a fierului. Pe terasele din jurul cetății s-au descoperit un depozit impresionant de lupe mari de fier și un atelier metalurgic din perioada daco-getică. Tot aici s-au găsit tezaure monetare dacice și monede romane, indicând contacte economice strânse între cele două civilizații.

I, the copyright holder of this work, hereby publish it under the following licenses:

Permission is granted to copy, distribute and/or modify this document under the terms of the GNU Free Documentation License, Version 1.2 or any later version published by the Free Software Foundation; with no Invariant Sections, no Front-Cover Texts, and no Back-Cover Texts. A copy of the license is included in the section entitled GNU Free Documentation License.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Hunedoara_iarna._Fotografie_realizata_de_catre_Marian_Lucian.jpg

După cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, zona Hunedoarei a atras atenția romanilor datorită bogățiilor sale, în special fierul. Urme ale prezenței romane au fost descoperite la Teliuc, pe Dealul Sanpetru, unde se afla un castru roman și lângă castel și gara orașului. Alte vestigii au fost găsite în satele Cincis, Pestisul Mare, Manerau, Nandru și Ghelari.

În data de 18 octombrie 1409, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, i-a acordat cneazului Voicu din Cincis și familiei sale dreptul de stăpânire asupra cetății și domeniului regal Hunedoara, marcând o nouă etapă în dezvoltarea cetății. Iancu de Hunedoara a transformat cetatea într-o reședință nobiliară, construind Sala Cavalerilor și Sala Dietei, precum și turnul „Ne Boisa” (nu te teme), destinat refugiului în caz de primejdie.

După moartea lui Iancu de Hunedoara, la 11 august 1456, fiul său, Matei Corvin, a devenit rege al Ungariei și a continuat lucrările de modernizare a cetății, inclusiv pictarea frescelor care sugerează originea românească a lui Iancu. În secolul XVII, cetatea a fost extinsă prin construirea aripii Bethlem de către principele Gabriel Bethlem.

Hunedoara a devenit un târg important al fierului în timpul Corvinilor, menținându-și avantajul economic și în secolele următoare. În secolul XVII, orașul a atins o stare de prosperitate, locuitorii săi fiind scutiți de dări către stat, iar populația orașului a crescut semnificativ.

După moartea lui Matei Corvin, Hunedoara a intrat în stăpânirea fiului său, Ioan, care a decedat la o vârstă fragedă. Văduva sa, Beatrice de Frangepan, s-a recăsătorit cu Georg de Hohenzolern, care a numit un castelan cu drept de reprezentare pentru Hunedoara.

Răscoala țărănească din 1514, condusă de Gheorghe Doja, a dus la închiderea mai multor țărani din domeniul Hunedoarei în cetate. Răscoala a fost înăbușită cu sprijinul nobilimii de către Ioan Zapolya.

Sfârșitul secolului XVIII și secolele XIX și XX au fost marcate de o intensificare a conștiinței naționale și spirituale românești în regiune, cu numeroase biserici și mănăstiri ortodoxe care au funcționat și ca școli. Din păcate, vechimea acestor lăcașuri de cult nu este cunoscută cu exactitate.

După al Doilea Război Mondial, Hunedoara a cunoscut o dezvoltare industrială fără precedent. În apropierea revoluției din 1989, orașul producea peste 3 milioane de tone de oțel și 2 milioane de tone de cocs metalurgic, atrăgând forță de muncă și crescând populația orașului la un maximum de 89.000 de locuitori. Această dezvoltare a dus la construirea de noi locuințe, școli, spitale, stadioane și alte instituții. Totuși, în anii ’80, economia a început să se degradeze din cauza conducerii supracentralizate și a lipsei de inițiativă, culminând cu tensiuni sociale și nemulțumiri care au explodat în decembrie 1989.

Sursa: https://www.muzeehunedoara.ro/expozitia-comunismului-colectiilor