Noaptea cu cea mai bună vizibilitate pentru stelele căzătoare. Cât timp mai pot fi observate?

Cea mai favorabilă perioadă pentru a observa Perseidele este după miezul nopții, până la primele ore ale dimineții, în locuri întunecate, departe de poluarea luminoasă a orașelor.

Curentul de meteori Perseide atinge punctul maxim de activitate în noaptea de 12 spre 13 august, conform www.imo.net. Pentru a avea o experiență optimă de observare, este recomandat să priviți cerul după miezul nopții, în locuri întunecate și izolate, ferite de luminile artificiale ale orașelor. Orice meteor a cărui traiectorie inversă se intersectează cu constelația Cassiopeia (situată între Cassiopeia și Perseu) este considerat o „perseidă”. Anul acesta, Luna va fi vizibilă doar 54%, dar va apune la ora 23:33, lăsând cerul întunecat, ideal pentru a observa meteorii, potrivit www.astro-urseanu.ro.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/vectors/stea-cazatoare-cer-noapte-%C3%AEntuneric-2024127/

Fenomenul de „stea căzătoare” este bine cunoscut. Acea dâră luminoasă pe cer este produsă de o particulă cu un diametru sub 1 mm, care arde în atmosfera Pământului din cauza frecării cu aerul. Acest fenomen, vizibil doar pentru o fracțiune de secundă, este denumit meteor (stea căzătoare) de către astronomi și este produs de o particulă de praf cosmic care arde în atmosferă și care poartă numele de „meteoroid”. Dacă un astfel de fragment ajunge pe Pământ, este numit meteorit.

Activitatea Perseidelor din 2024 a început pe 14 iulie și se va încheia pe 1 septembrie. În perioada de maximă activitate, pe un cer senin, se pot observa între 50 și 75 de meteori pe oră, conform NASA.

Anual, Pământul intersectează un nor de praf și pietre lăsate în urmă de cometa Swift-Tuttle, în același punct al orbitei sale, în perioada iulie-august. Viteza de coliziune dintre particulele cometei și atmosfera terestră poate ajunge la 59 km/s. Deși particulele din acest nor sunt rareori mai mari decât un bob de mazăre, viteza lor extrem de mare le conferă o energie imensă. Frecarea cu aerul le încetinește, încălzindu-le și ionizând aerul din jurul lor, lăsând în urmă o coadă luminoasă.

Curentul de meteori își are originea în constelația Perseu, de unde îi vine și numele. Constelația Perseu (în latină Perseus) este situată în emisfera nordică și este traversată de Calea Lactee, conform www.timeanddate.com. Este bogată în stele, inclusiv steaua dublă Algol, prima stea variabilă descoperită.

Sursa: digi24.ro

și https://www.edupedu.ro/perseide-2024-curentul-de-meteori-isi-atinge-varful-in-noaptea-de-luni-spre-marti-12-13-august-observatorul-astronomic-urseanu-cea-mai-buna-perioada-de-observare-este-dupa-miezul-noptii-pana-dim/