Câmpulung Moldovenesc a trăit un moment de spiritualitate profundă

Câmpulung Moldovenesc a trăit un moment de spiritualitate profundă. În weekend, orașul a găzduit o procesiune solemnă cu Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Rarău.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, mii de credincioși s-au unit în rugăciune, însoțind icoana pe străzile orașului. Evenimentul a culminat cu așezarea icoanei în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”.

„Pe 10 august, Câmpulung Moldovenesc a fost martorul unui eveniment spiritual deosebit procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Rarău. Organizată cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Calinic, această procesiune a avut loc cu câteva zile înainte de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului și are ca scop cinstirea Născătoarei de Dumnezeu. Icoana donată Mănăstirii Rarău de voievodul Petru Rareș a fost adusă în Câmpulung Moldovenesc pentru ca și locuitorii orașului să se poată închina, mai ales cei care nu pot ajunge la mănăstirea aflată pe crestele Rarăului. Procesiunea a început la Biserica Nașterea Domnului, unde icoana a fost expusă pentru închinare și a continuat pe străzile orașului. Insotita de rugaciuni, cantari religioase si opriri la locuri importante Alaiul a fost deschis de șase călăreți, urmat de copii si tineri imbracati in costume populare, preoți, călugări si credinciosi, toti uniti in rugaciune si evlavie. Evenimentul s-a incheiat la Catedrala Adormirea Maicii Domnului, unde icoana a fost asezata in mijlocul naosului.

Preot Aurel Goraș:-„Maica Domnului rar pleacă de acolo, de la Mănăstirea Rarău. De când sunt aici, in zona aceasta, nu prea a ieșit Maica Domnului, Dar iată că în seara aceasta a binecuvântat Câmpulungul. Mulțumim tuturor încă o dată”!

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanu a subliniat importanța spirituală a Maicii Domnului și a încurajat participarea la astfel de manifestări religioase, care întăresc credința și comuniunea între oameni.

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanu: -„Da, a fost o seară în care ne-a mărturisit credința. Nu ne este rușine că suntem creștini. Suntem într-un fel nevrednici, dar spunem mândri că suntem creștini ortodocși și îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru că nu ne lasă, pentru că are grijă de noi și pentru că a lăsat-o pe Maica Lui cea Preacurată ca fiind cea mai apropiată de noi și rugătoare, cea dintâi pentru noi. Și a fost o seară în care, da, ne-am rugat. A fost o procesiune în care i-am adus rugăciune Maicii Domnului și prin ea mi-am adus rugăciune către Fiul ei Cel Preaiubit. Ne-am rugat și punem acum gândul acesta de final, cu smerenie, înaintea Maicii Domnului, să primească această rugăciune. Fie că ne-am rugat pentru ca Dumnezeu să aducă ploaie și această rugăciune pentru pentru binecuvântarea roadelor pământului o facem, deși la noi a mai venit ploaie, dar în alte părți nu a fost. După aceea ne-am rugat în dreptul spitalului, ne-am rugat pentru sănătatea celor care sunt acolo, dar nu doar pentru sănătatea lor. Ne-am rugat ca Dumnezeu să aducă pace, să aducă pace în viețile noastre, în inimile noastre, între noi, dar să aducă pace și la nivelul lumii acesteia, care este acum confruntată nu doar aici, la graniță, la noi, cu cu cu un război fratricid. Dar sunt focare de neînțelegeri dintre oameni și dintre popoare în toată lumea aceasta Și, așa cum spune o pricesne O, Măicuță Sfântă, te rugăm fierbinte să ne asculți de-a pururi marea rugăminte și rugămințile dumneavoastră, ale fiecăruia. Nădăjduim că Maica Domnului le-a ascultat, pentru că această mergere, cum am spus, a fost o rugăciune însoțită de o nevoință, de o osteneală. Trupul nostru participă dimpreună cu sufletul la rugăciune și de aceea să primească Dumnezeu această nevoință a dumneavoastră, să vă răsplătească osteneala, să primească inima cea bună. Pentru că am văzut chipuri ale oamenilor care ne-au întâmpinat cu emoție și nu emoție, psihologie dată, ci o emoție curată, o bucurie curată, chiar cu lacrimi în ochi. Am văzut oameni. Și nu e cu putință ca Maica Domnului, care ascultă de-a pururea, să rămână indiferentă”.