Axente Banciu, profesor și publicist român

Axente Banciu (n. 10 august 1875, Săliște, Sibiu – d. 13 august 1959, Sibiu) a fost un profesor și publicist român, distins cu titlul de membru de onoare al Academiei Române.

Axente Banciu și-a început studiile liceale la Sibiu și Brașov, continuându-le cu studii de litere la Budapesta. Începând din 1898, a fost profesor de limba și literatura română, precum și de limba maghiară la gimnaziul român din Brașov. În perioada refugiului din 1916, a predat la Liceul „Codreanu” din Bârlad și la diverse licee din Chișinău, revenind la Brașov în 1918, unde a fost cooptat ca membru în Marele Sfat al Țării.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Axente_Banciu#/media/Fi%C8%99ier:Axente_Banciu.jpg

Banciu a fost membru de onoare al Sindicatului Presei Române din Transilvania și a deținut funcția de președinte al despărțământului Brașov al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra) între 1926 și 1928. În această perioadă, a contribuit la înființarea Bibliotecii „Dr. Alexandru Bogdan”, care a devenit ulterior Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov.

În 1948, Axente Banciu a fost ales membru al Academiei Române. Între 1929 și 1938, a editat revista culturală Țara Bârsei și a colaborat cu diverse publicații precum Transilvania, Gazeta de Transilvania, Societatea de mâine, Familia, Tribuna (Arad), Dreptatea (Brașov), Românul (Arad) și Gând românesc. A tradus poezii de Sándor Petőfi și a semnat uneori sub pseudonimele S. Tamba și N. Hurlup.

Scrisul lui Banciu se concentrează pe două aspecte principale: evocarea luptătorilor pentru drepturile românilor transilvăneni, de la figuri cunoscute ca George Barițiu, Gheorghe Bogdan-Duică, Vasile Goldiș și Alexandru Bogdan, până la țărani simpli precum Nicolae Oprea, și cultivarea limbii române în cadrul rubricii „Din dicționarul greșelilor noastre de limbă și ortografie”, publicată în revista Societatea de mâine.

Portretele și evocările sale au fost adunate în volumul Morții vii (1938), în care Banciu subliniază dârzenia celor descriși în apărarea limbii, tradițiilor și credinței românești. Cel mai amplu portret este prezentat în lucrarea Dr. Alexandru Bogdan (1926), dedicată unui strălucit intelectual transilvănean. În cartea Disprețuiții «ciobani valahi» (1944), este evocată figura curajosului țăran Nicolae Oprea, care, prin trei călătorii la Viena, a apărat ortodoxia în fața oficialilor habsburgici.

Urmând demersul lui Titu Maiorescu din Limba română în jurnalele din Austria, Banciu abordează în lucrarea sa Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alteisme) (1913) numeroase cuvinte și expresii germane și maghiare improprii limbii române, semnalând diverse anomalii în fonetică, morfologie, sintaxă, lexicologie și locuțiuni.

Operă

• Poezii – Tălmăciri. De Axente Banciu (Brașov, Mureșianu, 1916)
• Suflete uitate. Boghicii (Tipografia „Unirea”, Brașov, 1930)
• Primele cărămizi la temelia Academiei Române (Brașov, 1936)

Axente Banciu a donat Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj întreaga sa arhivă, care cuprinde manuscrise, materiale documentare și o bogată corespondență cu personalități de seamă ale culturii românești, printre care Ioan Bianu, Ion Breazu, Onisifor Ghibu, Vasile Goldiș, Ioan Lupaș, Ion Mușlea, Sextil Pușcariu, Nicolae Iorga și mulți alții.

Sursa: https://www.bcucluj.ro/ro/despre-noi/dona%C5%A3ii-%C5%9Fi-donatori-de-prestigiu