Evaristo Felice Dall’Abaco, compozitor și violonist italian

Născut în Verona, Italia, pe 12 iulie 1675, Evaristo Felice Dall’Abaco a fost un violonist și compozitor talentat, considerat un important exponent al violonismului baroc târziu italian.

A primit probabil educație muzicală la Verona, sub îndrumarea lui Gasparo Gaspardini.

În 1696, s-a mutat la Modena pentru a studia cu Tommaso Antonio Vitali, un renumit compozitor și profesor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Evaristo_Felice_Dall%27Abaco#/media/Fișier:Evaristo_Felice_Dall’Abaco.png

Acolo, a fost expus la stilul muzical francez și a cântat la diverse evenimente, inclusiv petreceri, ceremonii religioase și la curtea ducală.

Cariera sa a cunoscut un punct de cotitură în 1704 când a fost angajat ca violoncelist la curtea lui Maximilian al II-lea Emanuel, Electorul Bavariei, la München.

L-a urmat pe Elector în exil din cauza Războiului de Succesiune Spaniolă, călătorind prin Europa și cântând în diverse orașe.

După întoarcerea la München în 1715, a devenit Konzertmeister și mai târziu consilier al prințului, funcție pe care a deținut-o până în 1740.

A murit în München pe 12 iulie 1742, în aceeași zi cu nașterea sa.

Dall’Abaco a fost un compozitor prolific, publicând șase colecții de muzică instrumentală, inclusiv sonate, concerte și muzică de biserică.

Opera sa a contribuit semnificativ la dezvoltarea sonatei baroce și a concertelor solistice.

A fost apreciat pentru măiestria sa tehnică la vioară și pentru compozițiile sale melodioase și expresive.

Conservatorul din Verona îi poartă numele ca omagiu adus contribuției sale semnificative la muzică.

Fiul său, Giuseppe Clemente Dall’Abaco, a devenit și el un muzician renumit, conducând muzica de cameră regală din Bonn.

Compoziții notabile:

• Sonate de cameră pentru vioară și violoncel sau clavecin solo op. 1 (1708)
• Concerte pentru patru din biserică op. 2 (1712)
• Sonate bisericești pentru 3 pentru 2 viori, violoncel și continuu op. 3
• Sonate de cameră pentru vioară și violoncel (bas continuu) op. 4
• Concerte pentru mai multe instrumente op. 5 (cca. 1719)
• Concerte pentru mai multe instrumente op. 6 (1735).