Mihail Cristodulo-Cerchez, general român

Mihail Cristodulo-Cerchez a fost o personalitate militară cu un rol important în dezvoltarea armatei și afirmarea acesteia în glorioasa campanie a independenței din 1877-1878. A condus trupele române în Războiul de Independență (1877) la Grivița, Bucov, Opanez, Smârdan, Plevna, Vidin. Născut la 8 iunie 1839 (8 iulie după unele surse) la Bârlad, el s-a remarcat nu doar printr-o pregătire militară solidă, ci și printr-o cultură deosebită, fiind unul dintre membrii fondatori ai Societății „Junimea”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Cristodulo_Cerchez#/media/Fi%C8%99ier:Generalul_Cerchez.jpg

Idealurile sale patriotice, umaniste și militante s-au datorat epocii în care a trăit și condițiilor propice formării în acest sens oferite de mediul familial. Tatăl său, Nicolae Cristodul, era medic, iar mama sa, Elena Cerchez, provenea dintr-o veche familie de dregători, fiind fiica hatmanului Costache Cerchez. Părinții, având posibilități materiale și făcând un plan pentru viitorul fiului lor, au avut grijă ca acesta să primească o educație aleasă, îmbinând cunoștințele vremii cu dragostea de țară.

Primele lecții le-a luat acasă de la un profesor particular, continuând studiile la pensionul francezului Malgouverne din Iași. A absolvit Academia Mihăileană din același oraș. După terminarea studiilor, s-a angajat funcționar la Ministerul de Justiție, dar a făcut un scurt popas acolo, deoarece la 23 mai 1856 numele său apărea în efectivul Regimentului 4 Linie (Infanterie) din Iași, cu gradul de cadet. Fără a urma școala militară, dovedind inteligență și capacitate în fața superiorilor, a urcat rapid treptele ierarhiei militare.

Renumele lui Mihail Cristodulo-Cerchez se datorează faptului că, în timpul Războiului de Independență, la finalul epopeii sângeroase de la Plevna, Osman Pașa s-a predat direct colonelului român. Informația că Osman Pașa, rănit la picior, dorea să vorbească direct cu comandantul superior a fost adusă de un parlamentar turc. Colonelul Cerchez, însoțit de coloneii Berindei, Arion și alți ofițeri, s-a dus la casa unde se afla comandantul turc, îngrijit de medicul Habbib bey. Osman Pașa i-a întins sabia, declarându-se „prizonier împreună cu armata sa” și punându-și baza în „mărinimia învingătorilor”. Cerchez nu a acceptat-o, spunând că doar domnitorul Carol și marele duce Nicolae puteau decide soarta armatei prizoniere. Colonelul român l-a asigurat pe Osman Pașa că soldații turci vor fi tratați cu respectul cuvenit unor ostași care și-au îndeplinit datoria.

Pentru conducerea curajoasă și demnă a trupelor în bătălia de la Plevna, colonelul Mihail Cristodulo Cerchez a fost avansat la gradul de general de brigadă pe 1 decembrie 1877.

Pentru meritele sale deosebite, Mihail Cristodulo-Cerchez a fost decorat cu ordinele „Steaua României” în grad de ofițer, „Crucea Trecerea Dunării” și „Apărătorii Independenţei”. Viața de militar și privațiunile la care s-a supus ani la rând, inclusiv pe front, au lăsat urme asupra sa. Din cauza unor tulburări neurologice, din 1879 a primit frecvent concedii pentru tratament, fiind nevoit să se pensioneze în 1882. În ciuda eforturilor familiei și consultațiilor la medici renumiți din Viena, nu și-a mai recăpătat sănătatea. A decedat pe 12 iulie 1885, la Iași, la vârsta de 46 de ani, fiind înmormântat în cimitirul Eternitatea din capitala Moldovei.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Cristodulo_Cerchez