Șerban Cioculescu, critic și istoric literar român, profesor universitar

Șerban Cioculescu (n. 7 septembrie 1902, Mehedinți, România – d. 25 iunie 1988, București, România) a fost un caragialeolog, critic și istoric literar român, profesor la universitățile din Iași și București.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98erban_Cioculescu#/media/Fi%C8%99ier:Serban_Cioculescu.jpg

După absolvirea Facultății de Litere și Filozofie din București, și-a continuat studiile de filologie romanică la Sorbona și la École Pratique des Hautes Études din Paris. Activitatea sa publicistică vastă include colaborări cu publicații precum Vremea, România literară, Revista Fundațiilor Regale, Viața Românească și Gazeta literară. De asemenea, a fost co-editor al revistelor Viața universitară și Kalende, alături de Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu și Tudor Șoimaru. Între 1965 și 1967 a fost redactor-șef al revistei Viața Românească.

În 1935, Șerban Cioculescu a publicat Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol (1905-1912), marcând debutul său editorial și începutul unei cariere dedicate studiului operei și vieții lui I.L. Caragiale. Alte lucrări notabile includ Viața lui I.L. Caragiale (1940), Aspecte lirice contemporane (1942), Istoria literaturii române moderne (1944, în colaborare cu Vladimir Streinu și Tudor Vianu), Dimitrie Anghel. Viața și opera (1945) și Introducere în poezia lui Tudor Arghezi (1946). Șerban Cioculescu a fost, de asemenea, autorul lucrărilor Caragialiana (1974), Prozatori români. De la Mihail Kogălniceanu la Mihail Sadoveanu (1977) și Poeți români (1982).

Studii și carieră Șerban Cioculescu a urmat liceul la Turnu Severin și a obținut licența în literatură franceză la Universitatea din București în 1923. Între 1926 și 1928, a studiat filologia romanică la Paris. A fost profesor la liceul din Găești între 1924 și 1946, iar în 1945 a obținut doctoratul cu teza Dimitrie Anghel. Viața și opera. Din 1974, a fost membru al Academiei Române. Pe lângă activitatea sa didactică, a fost director general al Bibliotecii Academiei Române.

Șerban Cioculescu a debutat în 1923 cu articole în Facla literară, continuând să scrie cronici literare pentru publicații importante precum Adevărul, Revista Fundațiilor Regale, Kalende și Ramuri. Activitatea sa academică și literară a fost orientată către erudiție și filologie clasică, iar contribuțiile sale au avut un impact profund asupra istoriei literaturii române.

Distincții

Șerban Cioculescu a fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Populare Romîne clasa a IV-a (1964), titlul de Om de știință emerit (1969) și Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) pentru meritele sale în dezvoltarea culturii românești.

Cinstirea memoriei: o stradă și o școală gimnazială din Găești îi poartă numele, recunoscând contribuția sa remarcabilă la cultura română.

Opera
Studii monografice. Sinteze

• Opera
• Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol (1935)
• Viața lui I.L. Caragiale (1940)
• Aspecte lirice contemporane (1942)
• Dimitrie Anghel. Viața și opera (1945)
• Introducere în poezia lui Tudor Arghezi (1946, ediție revăzută în 1971)
• Caragialiana (1974)
• Argheziana (1985)
• Eminesciana (1985)
• Împreună cu Vladimir Streinu și Tudor Vianu, a colaborat la primul volum din Istoria literaturii române moderne (1944). De asemenea, a publicat numeroase studii și sinteze critice, precum Varietăți critice (1966), Medalioane franceze (1971) și Itinerar critic (1973-1989).

Publicistica literară

• Varietăți critice (1966)
• Medalioane franceze (1971)
• Amintiri (1973)
• Prozatori români (1977)
• Poeți români (1982)
• Itinerar critic, vol. I-V, (1973-1989)
• Dialoguri literare (1987).

Sursa: https://humanitas.ro/autori/%C5%9Ferban-cioculescu