George Călinescu, critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român

George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București – d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă.

George Călinescu s-a născut la București ca Gheorghe Vișan, fiul Mariei Vișan, pe 19 iunie 1899.

A urmat cursurile Liceului „Carol I” din București și apoi ale Facultății de Litere și Filozofie din București, unde a obținut licența în 1923. A continuat studiile la Roma, cu o bursă la Școala Română din Roma.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%83linescu#/media/File:George_C%C4%83linescu.jpg

A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și la Facultatea de Litere și Filozofie din București. A debutat ca scriitor în 1919, cu versuri în revista „Sburătorul”. A scris romane, poezii, piese de teatru, studii de estetică și critică literară, cronici literare și a ținut conferințe.

Este considerat unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile. A scris studii fundamentale despre scriitori români ca Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu. A publicat, după 1945, studii și eseuri privind literatura universală.

A fost membru al Partidului Național Popular, care a fuzionat ulterior cu Partidul Comunist. A fost deputat în Marea Adunare Națională în legislaturile din perioada 1946-1965. A făcut călătorii de documentare în Uniunea Sovietică și China comunistă.

A murit la Otopeni pe 12 martie 1965.

Opera sa este considerată fundamentală pentru cultura poporului român. A fost pus sub semnul întrebării după 1989 din cauza colaborării sale cu regimul comunist.

Alte aspecte:

• A fost directorul a trei reviste procomuniste: „Tribuna Poporului”, „Națiunea” și „Lumea”.
• A fost liderul unui partid de buzunar, Partidul Național Popular.
• A fost ales deputat în Parlamentul României în 1946 și a fost reales în toate legislaturile, până la moartea sa.
• A scris în limba italiană o lucrare despre propaganda Vaticanului în Moldova.
• A tradus în limba română din limba italiană opere ale lui Giovanni Papini și Giovanni Boccaccio.

Opera lui George Călinescu

Studii scrise în alte limbi

• Alcuni missionari cattolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIII (1925)

Studii de estetică și literatură universală

• Principii de estetică (1939)
• Impresii asupra literaturii spaniole (1946)
• Sensul clasicismului (1946)
• Studii și conferințe (1956)
• Scriitori străini (1967)
• Ulysse (1967)

Poezie

• Poezii (1937)
• Lauda lucrurilor (1963)
• Lauda zăpezii (1965)

Teatru

• Șun, mit mongol sau Calea netulburată (1943)
• Ludovic al XIX-lea (1964)
• Teatru (1965)

Proză

• Cartea nunții (1933)
• Enigma Otiliei (1938) (inițial Părinții Otiliei)
• Trei nuvele (1949)
• Bietul Ioanide (1953)
• Scrinul negru (1965)

Istorie și critică literară

• Viața lui Mihai Eminescu (1932)
• Opera lui Mihai Eminescu (1934)
• Viața lui Ion Creangă (1938)
• Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941)
• Istoria literaturii române. Compendiu (1945)
• Universul poeziei (1947)
• Nicolae Filimon (1955)
• Gr. M. Alecsandrescu (1955)
• Ion Creangă (Viața și opera) (1964)
• Vasile Alecsandri (1965)

Publicistică

• Cronicile optimistului (1964)
• Ulysse (1967)

Impresii de călătorie

• Kiev, Moscova, Leningrad, 1949
• Am fost în China nouă, 1953

În alte limbi

• A fekete komód (Scrinul negru), traducere în limba maghiară de Réz Pál, Európa Könyvkiadó, Budapest, 1963.
• Ottilia titka (Enigma Otiliei), traducere în limba maghiară de Lőrinczi László, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1964.
• Ottilia titka (Enigma Otiliei), traducere în limba maghiară de Lőrinczi László, Magvető Könyvkiadó, Budapest, 1964.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%83linescu