1848: La data de 15 iunie a fost sfințit drapelul național tricolor, adoptat prin decret la 14 iunie, de către Guvernul revoluționar de la București

Drapelul național al României este tricolor, cu benzile verticale, începând de la lance, albastru, galben și roșu. Are o proporție de 2:3 între lățime și lungime.

Culorile specifice sunt: albastru cobalt, galben crom și roșu vermillon.

Culorile roșu, galben și albastru au fost utilizate ca simboluri ale românilor încă din Evul Mediu.

Tricolorul a apărut ca simbol al națiunii românești la începutul secolului XIX, odată cu Renașterea Națională.

A fost adoptat ca drapel național în Țara Românească în 1834.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Drapelul_Rom%C3%A2niei#/media/Fi%C8%99ier:Flag_of_Romania.svg

A devenit drapelul oficial al României în 1859, după Unirea Principatelor Române.

A fost interzis în timpul regimului comunist, dar a fost reintrodus ca drapel național în 1989, după Revoluția Română.

Semnificația culorilor este:

• Albastru: Libertate
• Galben: Dreptate
• Roșu: Frăție.

Drapelul național este un simbol important al identității și unității românești.

Este arborat la clădiri oficiale, la ceremonii oficiale și la alte evenimente importante.

Este un motiv de mândrie pentru toți românii.

Există o lege dedicată drapelului național al României, Legea nr. 75 din 16 iulie 1994.

Ziua Drapelului Național al României este sărbătorită anual pe 26 iunie.

Drapelul național al României este similar cu drapelele civile ale Andorrei și Ciadului, dar nu are nicio legătură cu ele.

Drapelul național al României este un simbol important al țării, cu o istorie bogată și o semnificație profundă. Este un element esențial al identității naționale românești și un motiv de mândrie pentru toți românii.

„În 1848, steagul adoptat de către revoluționari ca drapel al Țării Românești a fost tricolorul albastru-galben-roșu (cu albastrul sus, deci, conform semnificației «Libertate, Dreptate, Frăție»). Acest tricolor apare atunci de asemenea în Moldova, în Ardeal (de exemplu la Adunarea de la Blaj) și până la Paris (unde este arborat la 26 aprilie 1848 de către studenții români care salutau noul guvern revoluționar cu un tricolor «ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii»). Iată amănuntele adoptării tricolorului: În Țara Românească, decretul nr. 1 din 14/26 iunie1848 al Guvernului provizoriu menționa că «Steagul Național va avea trei culori: albastru, galben, roșu», urmând ca deviza scrisă pe flamuri să fie «DPEПTATE ФPЪЦIE» («Dreptate, Frăție»). Diferența față de modelele anterioare ale tricolorului constau în plasarea fâșiei albastre în partea superioară, eliminarea cifrului domnesc de la colțuri și a coroanei de pe capul acvilei ce se găsea în vârful hampei, precum și prezența unei devize. Aceste steaguri au fost sfințite la 15/27 iunie 1848, fiind destinate Gărzii Naționale. 1848: A fost sfințit drapelul național tricolor, adoptat prin decret la 14 iunie, de către Guvernul revoluționar de la București; drapelul avea culorile albastru, galben, roșu și avea înscrisă deviza «Dreptate, Frăție»”.

Sursa