Jurnal FM 
„Oameni care au fost”. Corneliu Diaconovici, creatorul „Enciclopediei Române”…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on februarie 22, 2024
Motto: „Nu vor trece zeci de ani şi naţiunea română va fi regenerată şi întinerită, în puterile sale intelectuale, industriale şi materiale, pentru că naţiunea este setoasă după cultură şi luminare, iar membrii acestei Asociaţiuni nu vor cruţa nici un sacrificiu ce ar condiţiona un viitoriu mai fericit şi propăşirea naţională.” – Andrei Şaguna
Stimați amici, ca de obicei, joia, la Jurnal FM și „Jurnal de Brașov”, la rubrica „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim una-alta despre personalități care au marcat istoria, viața și cultura nației noastre. Astăzi va fi vorba, în cele câteva rânduri de la rubrica mea săptămânală „Oameni care au fost” despre un om care, la vremea sa, a fost unul dintre cei mai prolifici publiciști români, un spirit enciclopedist deosebit. Este vorba despre Corneliu Diaconovici, publicist, lexicograf, bun economist și om de finanțe, redactor şi director al mai multor ziare şi reviste, dar și un om implicat politic. Totodată, una dintre marile „misiuni” ale vieții sale a reprezentat-o faptul că a fost prim-secretar al ASTREI şi redactor principal al „Enciclopediei române”, prima enciclopedie românească redactată vreodată. Pentru cine nu știe ce a reprezentat ASTRA pentru românii ardeleni (dar și pentru românii de pretutindeni), vă invit să recitiți un articol de-al meu de anul trecut la următorul link https://jurnalfm.ro/astra-o-asociatiune-cat-o-academie/. Așa cum spuneam și atunci, o operă ştiinţifică de o deosebită valoare realizată de ASTRA a fost „Enciclopedia română”, iar o astfel de operă laborioasă era justificată prin faptul că românii ardeleni, bănățeni, bucovineni etc erau lipsiţi de multe instituţii culturale şi mijloace pentru răspândirea cunoştinţelor folositoare. „Enciclopedia română” trebuia să fie alcătuită prin „conlucrarea reprezentanţilor literari ai tuturor ţărilor şi ţinuturilor locuite de români”. Enciclopedia a apărut la Sibiu, în trei volume, sub îndrumarea lui Corneliu Diaconovici, prim-secretar al asociaţiei ASTRA între anii 1898 şi 1904. Această vastă lucrare cuprindea circa 40.000 de articole din cele mai diferite domenii ale ştiinţei, literaturii şi artelor şi era considerată ca „un inventar cât mai complet al avuţiilor şi forţelor noastre naţionale”. Enciclopedia făurită de Diaconovici a îndeplinit multă vreme o dublă funcţie în istoria poporului român: aceea de difuzare a cunoştinţelor ştiinţifice şi cea de simbol al unităţii pe plan cultural-ştiinţific. Adică un alt pas important spre Unirea din 1918!
Să vedem, în acest context, cine a fost Corneliu Diaconovici! Corneliu Diaconovici s-a născut pe data de 18 februarie 1859, în localitatea Bocșa Montană din Banatul românesc, fiul lui Adolf Diaconovici și al Adelei Costiha (ortografiată și Kostiha). După cum menționează majoritatea surselor bibliografice, el a fost descendent al unei mari familii de buni români, care s-a impus în viața culturală a Banatului vremii. Conform acestor surse, familia sa era originară din Oltenia, din apropierea Mănăstirii Tismana. Întemeietor al familiei Diaconovici ar fi fost cărturarul, ieromonahul și pictorul de biserici Vasile Diaconu Loga, cel care a emigrat în banat, venind din Oltenia în anul 1736, împreună cu vreo cincizeci de familii românești originare din același areal oltenesc, întemeind satul românesc Srediștea Mare, localizat pe lângă Vârșeț, azi localitate aflată în Banatul Sârbesc. Străbunicul lui Corneliu Diaconovici a fost Gheorghe Diaconovici, cel care, la presiunea bisericii sârbești (extrem de naționalistă dintotdeauna, chiar și azi…), a fost nevoit să își schimbe numele din Diaconu în Diaconovici, iar din cauza procesului accentuat de sârbizare a părăsit Srediștea Mare și s-a stabilit la Bocșa Montană, un areal mai „molcom” din acest punct de vedere. Gheorghe Diaconovici a fost tatăl scriitorului bănățean Constantin Diaconovici-Loga, cel mai renumit reprezentant al familiei. Venind în timp spre noi, tatăl lui Corneliu Diaconovici a fost Adolf, care s-a născut la Bocșa, unde a fost învățător și funcționar și a avut șapte copii. Corneliu Diaconovici a urmat școala primară atât la Viena cât și la Reșița, apoi a urmat școala secundară la Lugoj, la Carei (orașul meu natal) și la Timișoara. Ulterior, urmând calea firească a studiilor făcute de intelighenția ardeleană și bănățeană a vremii, studiile superioare le-a făcut la Budapesta, unde și-a luat și licența în drept în anul1880. În anul 1883, Corneliu Diaconovici a obținut diploma de doctor în drept la Universitatea din Budapesta, cu teza „Despre apărarea îndreptățită”. Totodată, în timpul studiilor urmate în capitala Ungariei a activat și în cadrul societății studențești „Petru Maior” al cărei președinte a fost o perioadă importantă. Ulterior, alături de Ioan Suciu, Vasile Goldiș și mulți alți tineri studenți români, reîntorși acasă, au format elita românilor din Transilvania, acea „intelighenție” care a luptat pentru Unire, reprezentând, de fapt „generația de aur” care au realizat Unirea de la 1918. Merită să ne mai amintim și că, tot în perioada cât a studiat la Budapesta, Corneliu și-a început și activitatea sa publicistică, ca redactor al ziarului „Viitorul”. După ce s-a reîntors în Banat, a început să profeseze avocatura ca stagiar la Lugoj tot atunci, a început să corespondeze cu numeroase reviste și ziare românești, maghiare și germane. Printre numeroasele colaborări din această perioadă, s-a numărat și cea pe care a avut-o pentru realizarea unei enciclopedii germane. Cred că este de la sine înțeles că această interesantă experiență creatoare avea să-i fie folositoare mai târziu, atunci când a elaborat imensul proiect pentru „Enciclopedia Română”.
Corneliu Diaconovici s-a remarcat ca un bun jurnalist și publicist, cunoscut și ca având un spirit organizatoric foarte dezvoltat. În anul1884, timp de aproape un an, Corneliu a fost redactorul ziarului „Viitorul” organ al Partidului Moderat Român, ziar aflat în proprietatea omului de cultură și viitor deputat Iosif Gal. În anul 1885, Diaconovici a renunțat la editarea „Viitorului” și a început să editeze la Budapesta revista „Romänische Revue”, publicație specializată în articole și studii despre istoria politică și culturală a românilor și adresată publicului de limbă germană. După un an de funcționare acolo, el a mutat respectiva revistă la Reșița, oraș unde o publică până în anul 1888, când a hotărât să o mute la Viena. Publicarea acestei reviste a continuat în capitala imperiului chezaro-crăiesc până la sfârșitul anului 1892, apoi, în anul 1893, o publică la Sibiu, iar apoi în 1894 la Timișoara. Tot aici, a fondat, împreună cu Valeriu Braniște, ziarul „Dreptatea”, fiind director al publicației timp de un an. În anul1895, Diaconovici a fost numit director al revistei „Transilvania” din Sibiu, revistă oficială a asociației ASTRA. Fiind un foarte bun cunoscător al limbilor germană și maghiară, Corneliu Diaconovici demonstra calitățile unui neobosit militant pentru drepturile naționale ale românilor, fiind, totodată, un om aplecat spre buna conviețuire între toate naționalitățile din Banat și Ardeal, un om cu o publicistică remarcabilă și un efervescent și eficient corespondent de presă al mai multor ziare române, germane și maghiare. Un contemporan de-al său îl aprecia drept „… un bărbat fin, distins ca figură și ca mentalitate, totdeauna moderat și ponderat în vorbă și în faptă” (conform C. Popp, „Dr. Cornel Diaconovici”, în: „Revista Economică”, anul XXV, nr. 34 din 30 august, 1923, p. 337).
Contactul cu Asociațiunea „ASTRA” stabilit în 1892 a însemnat momentul în care a fost ales membru al Comitetului central al acestei veritabile academii ardelene. După trei ani, în anul1895, ajunge, pe merit, pe postul de prim-secretar al Asociațiunii și director al revistei „Transilvania”. De numele său au fost legate o serie de realizări marcante ale acestei instituții: modificarea statutelor, numeroase și bine venite lucrări organizatorice, o nouă arondare a secțiilor „ASTREI”, valoroasa enciclopedie despre care aminteam, muzeul de istorie și etnografie, inițiativa publicării „Bibliotecii poporale a Asociațiunii” și multe altele. Cum aminteam, „ASTRA” i-a încredințat lui Diaconovici coordonarea și redactarea „Enciclopediei Române” prima enciclopedie românească, proiect născut tot din inițiativa sa. În proiectul elaborării enciclopediei, Corneliu Diaconovici era considerat (după cum reiese din procesul-verbal al ședinței care a decis) ca fiind cel mai iscusit în materie, cel care „a colaborat la mai multe enciclopedii germane și a avut a face studiile necesare pe acest teren”. În vederea sprijinirii efective a acțiunii de colaborare a enciclopediei românești, prima lucrare de acest gen, comitetul Asociațiunii hotărăște să publice un apel în revista „Transilvania” și în alte ziare și reviste românești, prin care aducea la cunoștința publicului misiunea cu care a fost însărcinat Corneliu Diaconovici, solicitând, totodată, ca acesta să primească concursul „cercurilor competente românești”. La început, ideea unei enciclopedii a fost primită cu mult pesimism de unele ziare ardelene, care considerau iniţiativa lui Diaconovici o „nebunie” şi o „naivitate”. Inițial, în proiectul său de început, Corneliu Diaconovici a preconizat că enciclopedia sa va avea două volume și circa o mie de pagini, dar, pe parcurs ce a adunat informații și date, proiectul său a crescut în amploare și s-a extins la trei volume. Merită să ne oprim câteva rânduri pe „traiectoria” apariției enciclopediei. După inițierea proiectului acesteia, sursele bibliografice ne spun că, în ședința din 2 mai 1895, Corneliu Diaconovici informa Comitetul Asociațiunii despre stadiul în care a ajuns acest proiect. Aceasta urma să fie tipărită la Sibiu, în tipografia „W. Kraft”, care a acceptat editarea acesteia într-un tiraj de 3.000 exemplare. De asemenea, Corneliu Diaconovici informa Comitetul Asociațiunii că a realizat un contract cu o librărie din București pentru difuzarea publicației în România și că a inițiat și stabilit contacte cu o serie de cercuri literare și științifice, obținând sprijinul mai multor profesori universitari, al unor membri a diverse academii de științe și al unor societăți științifice.
Ulterior, în toamna aceluiași an, la 23 noiembrie 1895, Corneliu Diaconovici informa Comitetul, fiind optimist, asupra stadiului la care au ajuns lucrările de pregătire pentru editarea „Enciclopediei Române”. Concluzia rezultată era că „la începutul anului viitor se va putea începe tipărirea primului fascicol” . În publicația Asociației,„Transilvania”, anul XXVI, 1895, 2, se specifica faptul că: „un număr de 172 de colaboratori, renunțând de bună voie la orice remunerație, s-au angajat să realizeze până la capăt această lucrare, răspunzând pozitiv chemării conducerii „ASTREI”, venind a conlucra la realizarea acestei întreprinderi importante pentru dezvoltarea culturală a poporului nostru”. Primul tom al „Enciclopediei Române” a apărut în august 1896, lucrarea fiind încheiată în martie 1904 cuprinzând în rândul colaboratorilor nume celebre ale vremii sale: Grigore Antipa, Victor Babeș, Ovid Densușianu, Gheorghe Dima, Atanasie Marienescu, A.D. Xenopol, Iosif Șterca Șuluțiu, H.Tiktin, Andrei Bârseanu, Teodor Burada, Partenie Cosma, Mihail Dragomirescu, Ioan Micu Moldovan, Gheorghe Ghibănescu precum și mulți alții.
Mai trebuie amintit și faptul că, în „Enciclopedia Română”, editorul și redactorul principal despre care ne amintim azi, pe lângă titlurile articolelor de interes special românesc, în care erau incluse istoria și geografia românilor din diferite țări, bisericile și așezămintele lor, instituțiile lor sociale și de drept, terminologia poporală în diferitele ocupațiuni și multe altele, nu a neglijat să includă informații și date esențiale despre etniile conlocuitoare din Transilvania, despre sași, unguri și secui, cu care românii au conviețuit de secole. Finalmente, merită menționat și faptul că această imensă și binevenită lucrare a fost premiată de Academia Română, iar Corneliu Diaconovici, la propunerea lui Titu Maiorescu, ministru al Instrucțiunii Publice în acea perioadă, a fost distins cu medalia „Benemerenti” clasa I-a.
Referitor la alte activități importante de el în cadrul „ASTREI”, grija pentru construirea localului și organizarea unui Muzeu de istorie și etnografie a reprezentat o altă latură importantă a activității lui Corneliu Diaconovici. Astfel, cu prilejul Adunării generale a Asociațiunii din 1896 de la Lugoj, Corneliu Diaconovici propunea înființarea unui muzeu românesc sub patronajul „ASTREI”. Propunerea respectivă a fost reluată cu prilejul Adunării din anul următor, din 1897, de la Mediaș, votându-se construirea acestuia. Din propunerile votate, muzeul propriu-zis avea să cuprindă secțiile de istorie și etnografie, biblioteca, o sală de spectacole și birourile Asociațiunii (astăzi, clădirea adăpostește Biblioteca județeană „ASTRA”). Presa românească din Ardeal urmărea îndeaproape pregătirile în vederea deschiderii muzeului.„Telegraful Român” din Sibiu amintea evenimentul, subliniind: „Muzeul Asociațiunii s-a deschis la 6/19 august 1905 în Sibiu, cu menirea de a prezenta mărturii istorice din trecutul românilor transilvăneni și cultura lor materială”. În funcțiile îndeplinite în cadrul „ASTRA”, Corneliu Diaconovici s-a preocupat de îmbogățirea colecțiilor muzeale, de publicarea, pe cheltuiala Asociațiunii, a unui „calendar de familie”, creșterea tirajului publicației pe care o conducea, a revistei „Transilvania”. De asemenea, s-a preocupat pentru bunul mers al despărțămintelor „ASTREI” din teritoriu, pentru dotarea bibliotecilor, a militat pentru sporirea numărului despărțămintelor și pentru o nouă și eficientă arondare a acestora. În calitate de prim-secretar al „ASTREI”, Corneliu Diaconovici era însărcinat din partea Comitetului cu elaborarea și redactarea, pentru fiecare adunare generală, a unui raport detaliat despre întreaga producție literară pe parcursul unui an, care urma să se facă cunoscut în cadrul adunării.
Merită să ne amintim și de faptul că Diaconovici a fost o personalitate complexă, un bun economist și priceput finanțist. El s-a remarcat în domeniul finanțelor, îndeplinind funcția de director adjunct al Băncii „Albina” din Sibiu, secretar al Conferințelor Băncilor românești din Transilvania, inițiator și ctitor al Asociației Băncilor Românești din Ardeal. În anul 1907, Diaconovici a întemeiat în România Banca „Solidaritatea” și „Muntele de pietate”, iar în anul1910 „Banca Carpați”. Pasionat de istorie, Corneliu Diaconovici a realizat și câteva studii în acest domeniu. În perioada anilor 1905-1906, ca director-adjunct al Băncii „Albina”, i-a fost încredințată menținerea legăturilor cu Regatul, banca ardeleană fiind în tratative cu ministrul Take Ionescu de a înființa în România o bancă pe modelul caselor de împrumut prin amanet. Astfel a luat ființă în anul 1905, la București, Banca „Muntele de pietate” aflată sub control direct al Băncii „Albina” din Sibiu, avându-l ca președinte pe Partenie Cosma iar ca director pe Corneliu Diaconovici. Banca aceasta avea rolul și misiunea asumată de a sprijini păturile cele mai sărace ale populației. Cu această ocazie, Diaconovici s-a stabilit definitiv la București. Trebuie amintit că el a rămas în contact permanent cu ASTRA, dar s-a dedicat și activității bancare și financiare la care se pricepea foarte bine.
În București, Corneliu Diaconovici a activat până în anul 1916. La scurt timp înainte de intrarea României în război, el a părăsit definitiv Bucureștiul. Corneliu Diaconovici s-a întors la Reșița, bolnav și sărăcit, cel mai probabil din cauza crizei puternice prin care trecuse sistemul bancar. În ultimii ani de viață, a lucrat ca secretar general la Uzinele și Domeniile Reșița. Din păcate, starea sa de sănătate s-a înrăutățit treptat și a trecut la cele veșnice la 17 august 1923, iar trupul său a fost depus în cripta familială din cimitirul nr 6 dinReșița. Directorul executiv al Băncii „Albina” din Sibiu, Constantin Popp, anunța decesul lui Diaconovici cu profundă părere de rău pentru cel care a fost „una din personalitățile cele mai distinse ale Ardealului în ultimii 40 de ani”. În memoria sa, Comitetul central al ASTRA a inițiat un fond special (fondul „Dr.Corneliu Diaconovici”) în valoare de 10.000 lei, fond la care a contribuit și Banca „Albina” cu 5.000 lei. Trebuie să mai amintesc și de faptul că Diaconovici a fost acuzat, printre altele, de diverși detractori ai săi, că, în perioada războiului, ar fi fost filo-german, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care s-a reîntors la Reșița și pentru care ar fi fost izolat, în timp ce foști colegi de-ai săi, precum Valeriu Braniște, de exemplu, erau numiți miniștri, iar el ajunsese într-o stare de completă sărăcie.
În încheiere, trebuie spus că, prin tot ceea ce a făcut, Corneliu Diaconovici și-a câștigat un loc de netăgăduit în rândul marilor personalități ale neamului românesc. Corneliu Diaconovici s-a bucurat și de aprecierea străinătății, fiind membru al Academiei „Stella dˈItalia” și al societății „Museum für Völkerkunde” din Leipzig și a fost membru corespondent al mai multor societăți de știință germane și italiene. Pentru astăzi, am terminat de povestit și ne întâlnim joia viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
Drecin, Mihai D., „Banca „Albina” din Sibiu: instituție națională a românilor transilvăneni (1871-1918)”, – Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1982.
Petrica, Vasile, „Dr. Corneliu Diaconovici (1859-1923) – enciclopedist și ambasador al culturii române”, – Reșița: Ed. TIM Reşiţa
Predescu, Lucian, „Enciclopedia României, Cugetarea”, – București: Ed. Saeculum, 1999
Sârbu, Nicolae, „Un enciclopedist român aproape uitat. Dr. Corneliu Diaconovici”, Editura Timpul, Reşiţa, 1999
Dumitru Acu, „Asociaţiunea ASTRA -150 de ani. Repere cronologice”, Editura Asociaţiunii ASTRA, 2011
Elena Macavei, „Asociaţiunea ASTRA şi ctitoriile, Editura Asociaţiunii ASTRA”, 2011
https://cultura.sibiu.ro/personalitati/details/diaconovici_cornel
https://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/la-centenarul-mortii-lui-corneliu-diaconovici-171448.html
http://www.mct.muzeulastra.ro/fondatori/10-cornel-diaconovici-.html
http://www.bcut.ro/dyn_img/lecturn13/Lecturn13.Pagina11-13.Magarin.pdf
https://trove.nla.gov.au/work/38959411?q&versionId=51747904
https://www.facebook.com/agruresita1/?locale=ro_RO
https://expressdebanat.ro/corneliu-diaconovici-un-secol-de-la-moartea-carturarului-carasean/
https://mesageruldesibiu.ro/expozitia-astra-160-lectia-necesara-despre-natiunea-romana-la-resita/
https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Corneliu_Diaconovici
https://caon.ro/statuie-pentru-cornel-diaconovici-la-resita/2376564/
http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/activitatea/1904/40/files/basic-html/page2.html
https://doctorate.ulbsibiu.ro/wp-content/uploads/rezumatlimbaromana-TATU.pdf
Opiniile cititorului
Continue reading
