„Cenușăreasa filmului românesc” – o poveste despre viața de actor

Prezentă în studiourile Jurnal FM, la emisiunea Jurnal de Bord moderată de Rareș Bostan, actrița Cătălina Răhăianu a adus în atenția ascultătorilor o poveste de viață a unei meserii facută din pasiune și cu pasiune. O poveste de viață în care scenariul s-a pliat pe ceea ce este și a devenit Cătălina Răhăianu. În copilărie, Cătălina avea dorința de a juca și de a urca pe scenă, iar ca adolescentă, a avut ocazia de a-și exprima iubirea pentru arta interpretativă în orașul său natal, Piatra-Neamț.

O scurtă biografie a Cătălinei Răhăianu:

S-a născut pe 26 mai 1974, in acest formidabil oraș, Piatra Neamt.

După un an de la absolvirea liceului Calistrat Hogaș a plecat la București pentru a urma Facultatea de Arte Decorative si Design, secția scenografie/decoruri film și teatru. În așteptarea examenului s-a angajat ca și desenator la DACODAC un studio Francez de desene animate din București.

„Am primit aici, de la o colegă de studio, o ofertă de a lucra ca și asistent costume pentru filmul Asfalt Tango și am acceptat-o.

Tot aici l-am cunoscut și pe viitorul meu soț pe care l-am urmat în Franța imediat după terminarea filmului Asfalt Tango.

Foto captură video – ”Asfalt Tango”

Ajunsă în Franța în 1997 am continuat să studiez la școala de artă dramatică Cours Florent cursuri de actorie și am avut șansa sa lucrez cu Virgil Tănase la teatrul Lucernaire în producția “Les deux jumeaux venetiens”.

Am părăsit Franța prea repede și înainte de a-mi contura o carieră în film sau teatru.

Am ajuns în Canada în anul 1999 unde am continuat cursurile de actorie dar în paralel studiind și design (arhitectură) de interior. Viața personala mi-a luat-o puțin înainte si mi-a cerut multă atenție si timp. Am încercat să uit de pasiunea mea pentru actorie, dar nu am putut.

Ulterior am fost acceptată de agenția de casting Fontainhead, totodată am devenit membru Actra am avut șansa sa fiu pe câteva platouri de filmare alături de nume cunoscute. Unul dintre ele a fost “Death to Smootchy” în 2002 în regia lui Danny de Vito alături de Robin Williams. Scena mică fără importanta, tăiată la montaj, dar experiența importanta pentru mine.

Am continuat drumul meu actoricesc la teatru Francez din Toronto unde l-am cunoscut pe Glen Charles Landry cu care am colaborat în multe proiecte printre care punerea în scenă a cărții sale “Croquis Urbain d’un Francorien” și numeroase gale din cadrul “National Aboriginal Achievement Awards.

În anul 2013 mi-am găsit vocea și în radio în emisiunea “Soul survivor” a lui Drew Marshall Show. A fost, si aceasta, încă o experiență fantastică care m-a ținut aproape de meserie.

În privat am continuat să studiez metoda Stanislavski fiind fascinată de abordarea acestui geniu asupra meseriei de actor.

Prin definiție și cu ghilimelele de rigoare, Stanislavski cultivă „arta experimentării” (în opoziție cu „arta reprezentării”). El explică cum aceasta mobilizează gândirea conștientă și voința actorului, cu scopul de a activa alte procese psihologice mai greu de controlat, precum experiența emoțională, comportamentul subconștient și indirect.

Am aplicat metoda celebrului Stanislavski în tot ceea ce am trăit. Am acumulat, am înmagazinat un catalog întreg de emoții, memorii pe care să le pot folosi acum în a doua parte a vieții mele, care reîncepe cu o dorința determinată de renaștere in această breaslă”, a transmis Cătălina Răhăianu.

Interviu integral: Rareș Bostan, realizator Jurnal FM – Cătălina Răhăianu personajul Dora – (Asfalt Tango anul 1996), regia Nae Caranfil.

RB : Povestește-ne cum a început Asfalt Tango pentru tine.

CR : Am o amintire foarte frumoasă de la Festivalul Filmului de la Costinești când Cristian Comeaga, producătorul și operatorul filmului, m-a prezentat atunci ca fiind Cenușăreasa filmului romanesc. Titlu cu greutate. Cam așa a început si povestea mea cu filmul Asfalt Tango de fapt.

Dacă vreau să iau de la început, eu de mică am cochetat cu dorința de a juca, de a fi pe scenă și am si făcut-o ca si adolescentă aici în Piatra-Neamț. Nimic semnificativ dar atât cât să-mi demonstrez iubirea pentru această artă.

În echipa Asfalt Tango am intrat însă pe ușa din spate, ca și costumiera doamnei Charlotte Rampling. Pentru mine însemna un job de vară care mă ajuta să-mi continui pregătirea pentru a da la scenografie următorul an.

O a doua pasiune a mea este scenografia/decoruri de film si teatru.

Și uite așa începe povestea. Dintr-un colț de studio, într-o zi calmă de vară, eu ajutând în acel moment la unul dintre costumele actorilor, Nae Caranfil mi-a făcut un semn cu mâna să mă îndrept înspre el.

Până atunci nu vorbisem niciodată.

Cu un zâmbet larg m-a întrebat dacă vreau să dau o probă în fața camerei. Am acceptat fără sa mă gândesc prea mult sau la ce era să urmeze.

În studio, când am filmat proba, se afla pe lângă Nae si Cristian Comeaga în spatele camerei ceea ce m-a făcut să realizez ce se întâmplă. Era cu adevărat o probă pentru un rol. Nu visam.

Ulterior am înțeles că rolul principal, Dora, devenise vacant, dintr-o cauză anume, doar două săptămâni înainte de începutul filmărilor.

Proba a durat destul de mult, îmi aduc aminte. Au filmat poate peste o oră. Schimburi de replici aleatorii urmate de dialogurile personajului din scenariu.

Cătălina Răhăianu personajul Dora – (Asfalt Tango anul 1996), regia Nae Caranfil.

Nu m-am gândit atunci ca aș putea avea vreo șansă să fiu aleasă dintre celelalte actrițe care erau și ele prezente acolo pentru același rol.

Îmi aduc aminte că am alergat în după amiaza aceea la Palatul Telefoanelor din București și am sunat-o pe mama. Îmi tremura vocea și i-am povestit cele întâmplate.

Știi sentimentul acela de abis între dorință, speranță și necunoscut. De fiecare dată când mă gândesc la acele momente simt încă în stomac acea emoție.

Două zile au trecut si am fost anunțata ca am fost selectata pentru rolul Dora, să joc alături de acei mari si minunați actori ai acelui timp …..vă imaginați un pic prin ce treceam.

Din acel punct totul s-a derulat în cea mai naturală manieră posibilă pentru mine.

RB : Cum a decurs integrarea ta în echipă și ce pregatiri au urmat

CR: Pentru că totul trebuia să se întâmple foarte repede, în două săptămâni începeam filmările, nu am avut prea mult timp să pregătesc ceva concret tehnic vorbind. În fața camerei nu mai fusesem niciodată dar Nae îmi repeta continuu să nu îmi fie frică…camera mă iubește.

A început tumultul probelor de costume, bineînțeles acestea fuseseră pregătite de mine cu numai câteva zile înainte. Nimic nu mi se potrivea, au trebuit alte costume.

Îmi dădeam seama în ce stare de stres se afla echipa de filmare. Se simțea în aer.

Eu însă pluteam, și cred că din acest motiv totul mi s-a părut ușor și natural. Eu trăiam un vis, ei trăiau realitatea unei producții de film cu toate problemele ei.

RB : Spune-ne despre Dora, personajul interpretat de tine.

CR: Am trăit-o pe Dora, nu am interpretat-o. Am ales această abordare tocmai pentru faptul ca nu aveam la acel timp pregătire actoricească, nu aveam încă metoda de interpretare.

Bineînțeles Nae Caranfil m-a ghidat și a plămădit din emoțiile mele pas cu pas acest rol.

Exact cum un sculptor creează din lut, așa si Nae m-a ajutat să rezolv în anumite momente în timpul filmărilor ceea ce nu venea natural și necesita tehnica actoricească.

Asfalt Tango a fost într-un fel și prima mea scoală de actorie. Am învățat din meserie acolo, pe platou. În timp real. O adevărată șansă.

Îmi duc aminte de un alt moment foarte special mie când Bebe Cotimanis m-a ajutat să-mi controlez și calibrez lacrimile pentru una dintre scenele filmului.

Însă interpretarea Dorei per total mi-a venit foarte natural și într-un dialog din spatele culiselor cu Charlotte Rampling, mi s-a confirmat că ceea ce făceam, făceam bine. Și atunci m-am relaxat și am lăsat totul sa curgă.

RB : Care a fost prima ta scenă filmată.

CR: Prima mea zi de filmare, care a devenit noapte și apoi dimineața a fost scena cu Gigi în camera de hotel unde discutam despre condiția femeii și abordările nepotrivite la care sunt supuse femeile pentru a reuși în viață. Un subiect, zic eu, încă de actualitate.

Știu ca l-am exasperat pe Nae în acea noapte pentru că după 7 ore de filmare, și mai bine, am constatat o mică mare stare de disperare pe chipul lui și al lui Cristian. Atunci mi-am zis, Cătălina draga mea pană aici ti-a fost. De mâine stai acasă.

Mi-au povestit în post producție prin ce au trecut ei atunci. Camera de filmare spune o poveste pe care în timp real nu o vezi întotdeauna. Și Nae mi-a explicat cum se uitau la interpretarea mea în platou în acea seară, care a devenit noaptea și apoi dimineață ….si nu ieșea ce trebuie, nu ieșea ceea ce ei voiau. Cu alte cuvinte nu se vedea cu ochiul liber ceea ce vedea pe film.

Florin Călinescu, mi-l aduc aminte câtă răbdare și candoare a avut cu mine atunci. Îți dai seama că nimeni nu putea să spună nimic negativ, situația era destul de delicată.

Când au developat filmul însă au văzut ceea ce nu și-au imaginat în timpul filmărilor. Era exact ceea ce vroiau și cum vroiau ca Dora să fie. Si … restul e istorie.

RB : Ce ai vrea să urmezi de aici încolo

CR: Să am șansa sa mă reîntorc în fața camerei, în spatele microfonului, în studioul de înregistrări. Să îmi reiau munca în acest domeniu. Au trecut mulți ani de când am părăsit Romania. Acum m-am întors cu o altfel de experiență în această artă căreia nu i-am dat drumul necodată.

RB : Ce a însemnat sau ce înseamnă încă pentru tine experiența Asfalt Tango

CR: Asfalt Tango a fost și încă este pentru mine o ancoră.

Este punctul meu de plecare înspre destinația finală.

Parcursul meu profesional nu a fost linear. Experiența din străinătate în domeniu mi-a conturat însă personalitatea pe care acum pot să o expun și exprim altfel.

Nae Caranfil mi-a dat atunci o șansă enormă. Și pentru mine acest lucru a însemnat cat o viată.

Asfalt Tango (Asphalt Tango) – Film Romanesc – 1996 – YouTube.