Jurnal FM 
„Moara cu povești”. „Trecui asară pân codru”. Prin Ținutul Codrului… de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 6, 2023
Motto: „Codrul: Suveran și maiestuos, furtunos și melancolic, etern străjer al dreptății!”- Radu Ciordaș, interpret popular din Țara Codrului
„Moara cu povești”. „Trecui asară pân codru”. Prin Ținutul Codrului…
Stimați cititori și dragi amici, astăzi vă propun, la această „moară cu povești”, să călătorim un pic prin folclorul românesc din locurile mele de baștină. Aș dori să încep aceste rânduri de azi de la „moara cu povești” de fiecare vineri prin a reaminti celor ce mă cunosc „din viața reală” (și a spune celor care nu mă știu) că sunt de loc din Carei, județul Satu-Mare, născut întâmplător pe la Reșița, unde se aflau temporar părinții mei, „școlit” pe la Alba Iulia și Sibiu. Stabilit apoi în Brașov de la jumătatea anilor ‘80 ai secolului trecut. Stabilit „la ordin”, că așa era viața de cătană: pleci acolo unde „îți cere țara”. Sau unde are chef vreun nene cu puteri discreționare în învățământul militar de atunci, chiar dacă media mea de absolvire a Școlii de Ofițeri mi-ar fi permis să aleg o garnizoană cu o apropiere „rezonabilă” față de casa părintească. Dar, la propriu, promoția mea a primit repartițiile în garnizoanele țării „în plic”, după criterii încă neelucidate suficient pentru mine. De altfel, nenea acela care a decis s-a dus în altă lume și nu cred c-am să mai pot afla „ce-l mâna pe el în luptă”. Bănuieli aproape de certitudine am cam avut, dar fără confesiunea împricinatului nu voi ști adevărul total. Dar nu despre „angaralele” mele trecute voiam să „măcinăm” azi, ci despre faptul că urbea mea natală este Careiul, un loc care aparține, din punct de vedere socio-cultural, unei întretăieri și întâlniri de culturi socio-etnice foarte bogate ca substanță și ca moștenire ce trebuie dusă mai departe. Chiar dacă, literalmente, urbea-mi de proveniență nu face parte, strict geografic, din zona Codrului, azi aș vrea să depănăm împreună doar câteva „fapte, date și întâmplări” despre folclorul din zona Codrului, areal etno-folcloric de a cărei interferență beneficiază și orașul meu de origine.
„Moara cu povești”. „Trecui asară pân codru”. Prin Ținutul Codrului…
Menționez că-n această urbe, de vreo câțiva ani încoace, locuiesc temporar în anotimpul cald și mă bucur de atmosfera provincială, liniștită, dar și relativ bogată cultural în câteva evenimente menite să umple cu „altceva” neliniștile sociale, etnice și, mai ales, politice ale oamenilor trăitori pe aici. Având în vedere proporția de cam „fifty-fifty” a populației românești din Carei cu cea maghiarofonă (unde-i includ și pe șvabi, pentru că germana n-o prea știu aceștia, ca să fim sinceri, și pe majoritatea romilor trăitori aici), am avut și am ocazia ca, la diverse evenimente culturale din oraș să asist la manifestări culturale „colorate” și bogate-n exprimări și conținut din partea tuturor etniilor trăitoare aici. Ar fi câte ceva de zis, din perspectiva mea, apropo de modul cum tratează majoritatea politică aflată la conducerea urbei anumite aspecte culturale, dar nu despre asta vreau să vă „macin” azi. Dorind să-mi clarific câteva aspecte de bază despre folclorul codrenesc și despre cei care duc mai departe acest folclor, am avut șansa ca, recent, să am o discuție cu Adrian Pașca, „liderul” Tarafului „Ceatăra” care activează cu concursul Centrului Cultural din Carei, discuție în care am mai aflat câteva aspecte ale evoluției acestei formații tradiționale din arealul folcloric al Ținutului Codrului, pe fondul păstrării și ducerii mai departe a muzicii tradiționale și a dansului codrenesc.
Discuții de acest fel am mai avut și cu fratele său, Vlad, membru al aceleiași formații tradiționale codrenești, căruia-i cunosc și cei doi urmași, doi feciorași faini, dintre care unul a început a ține „ceatăra” precum tatăl său, cântă la aceasta și-i place, chiar dacă el este încă la „înaltele studii” de la grădiniță. Pentru cei care nu cunosc regionalismele locului, precizez că „ceatără” înseamnă vioară, iar lăutarii de prin această zonă de nord-vest a țării se numesc, generic, „ceatarâși”. Nu ceterași! Nuanțele-s fine în diferențe, firește, dar acestea există! Iar Adrian Pașca ține la aceste diferențe tocmai pentru faptul că acestea reprezintă frumusețea diversității! În rândurile de azi am profitat și de faptul că, pe lângă membrii de la „Ceatăra”, am și un amic cunoscut ca fiind „de marcă” în folclorul codrenesc, un interpret popular pe care ar cam trebui să-l cunoască lumea după vocea sa inconfundabilă și după clopul său de paie de o formă foarte înaltă pe care-l poartă atunci când „zâce” fainele sale melodii.
Este vorba despre amicul Radu Ciordaș, un om tare fain, priceput, cu suflet mare, direct și „cu vorba la el” și care, pe lângă faptul că a fost ofițer de poliție „pe bune” și nu „din cântat” (trecând în rezervă după ce a atins gradul profesional de chestor de poliție), are și un doctorat tot „pe bune” în folclor. De fapt, și-a „unit” profesia „de bază” cu folclorul și „a ieșit” o teză de doctorat cu titlul „Termeni juridici în obiceiurile populare din zona Codru”. Îl salut cu drag și prin intermediul acestor rânduri pe care știu că le citește și-i doresc numai sănătate, că, de restul, sunt convins că are el grijă! Și-i mulțumesc pentru fraza care am ales-o azi drept motto: „Codrul: Suveran și maiestuos, furtunos și melancolic, etern străjer al dreptății!”. Și-mi mai aduc aminte că, prin prima mea tinerețe, începuse „să ducă steagul” folclorului codrenesc celebrul, în acest areal, Nicolae Mureșan, cu melodii gen „Trecui asară pân codru”, azi continuând s-o facă foarte bine și „la pachet” cu fiul său, pe care-l cheamă tot Nicolae…Aș vrea să-ncep prin a vă spune cam pe unde se-ntinde Ținutul Codrului, pentru simplul motiv că foarte mulți oameni trăitori în alte părți de țară confundă localizarea acestui areal, la fel cum confundă foarte mulți Maramureșul cu Oașul, identificându-le eronat ca fiind una și aceeași „Mărie”. Apropo de pălărie…Ținutul Codrului este o zonă etnografică ce se întinde pe teritoriul judeţelor Sălaj, Satu-Mare şi Maramureş, iar locuitorii români ai acestui areal s-au considerat dintotdeauna „codreni” şi, de-a lungul veacurilor, şi-au creat, practic, o cultură proprie, cu trăsături distincte, care i-a apropiat, dar i-a și diferenţiat de celelalte arealuri etnografice ardelenești. Precizez, pentru o mai bună localizare geografică, faptul că zona Codrului este situată de o parte şi de alta a culmii Făgetului sau a Codrului, cum îi zic localnicii. Codrul este o zonă de dealuri ce nu depăşesc înălțimea de 600 de metri, care numără, după unele estimări, circa 40.000 de locuitori, fiind alcătuită majoritar de români, după cum indică chiar denumirile latine utilizare de-a lungul veacurilor pe aici în documentele stăpânirii: „possessiones Valahales”, „villa ollachalis” etc. Ţinutul Codrului este delimitat generic de trei ape curgătoare: râul Someş, la nord, râul Sălaj, afluent al Someșului, la est, precum și Câmpia Sătmarului și râul Crasna, la vest. Aceste trei ape reprezintă, de principiu, „frontierele” naturale ale arealului codrenesc, plus latura sudică, „barată” de câteva sate cu populaţie preponderent maghiară (de exemplu, satele Ser, Bogdand, Lelei, Hodod, Nadişu Hododului etc). Firește, așa cum mi-au spus interlocutorii pomeniți mai pe la începutul acestor rânduri, existe interferențe etno-folclorice cu arealurile împrejmuitoare, fiind destul de greu de trasat „granițe” clare în această privință.
Delimitarea de sorginte geografică a zonei este făcută cu oarecare aproximaţie, pe baza culturii populare tradiţionale (care implică folclor, limbă, obiceiuri), fiind o arie „de trecere” şi, implicit, „de contact” între realităţi istorice, politice, economice şi culturale diferite, şi tocmai de aceea se explică trăsăturile saleproprii, personalitatea sa în ansamblul culturii populare româneşti, cu precădere a celei ardelenești. Cele menționate anterior indică implicit „orientarea” acestul areal al Codrului atât spre regiunile sud-centrale ardelenești, cât şi spre cele nordice, cu precădere către Oaş şi Maramureş. Interlocutorul meu principal de azi, Adrian Pașca, îmi sugera că-n partea de vest, sud-vest a zonei, există și influențe folclorice bihorene. Folcloristul Dumitru Pop, creatorul „școlii” de folcloristică clujene sublinia, cu mai mulți ani în urmă, într-una dintre lucrările sale, că această zonă are un „caracter relativ conservator”, iar acest caracter relativ conservator al zonei Codrului „se explică în parte şi prin absenţa în cuprinsul ei a unui centru urban. Oraşele din jur, de care a aparţinut administrativ în anumite epoci, Cehu Silvaniei, Şomcuta, Ardud, erau până nu demult comune, lipsite de capacitatea unei influenţe culturale. Nici oraşele Zalău, Carei, Satu Mare, Baia Mare nu au influenţat zona din acest punct de vedere.” Identitatea Ţinutului Codrului este legată de situarea acestuia la poalele Culmii Codrului, de cunoscutul port popular codrenesc, precum şi de etnografia specifică acestei zone. Prin preluarea și purtarea cu mândrie de către oamenii Codrului a numelui de „codrean” este întărită permanent legătura istorică dintre codru şi existenţa poporului român, multe dintre cântecele românilor fiind dedicate acestui element omniprezent în viaţa noastră, la fel ca-n toate provinciile românești. După cum probabil o simțim cu toții prin toată țara, la fel ca în alte ținuturi românești, valorile şi tradiţiile zonei sunt și aici, în Codru, supuse cumva alterării firești din cauza modernităţii. Menționez că această „alterare” cred că este iscată de diverși factori, precum urbanizarea, lipsa fondurilor suficiente pentru comunități, lipsa interacţiunii firești între autorităţi pentru o bună promovare comunitară și identitară, uneori chiar schimbări la nivel de opţiune confesională și altele. Ca viața care curge, transformă lumea și ne transformă pe toți! Așa cum ne spun, în general, etnografii și etnomuzicologii, Ținutul Codrului are un trecut aparte și o istorie ce se îngemănează cu cea a Chioarului și chiar a Oașului, pe alocuri. Acest trecut se regăsește și în muzicile dansurilor tradiționale, care sunt în arealul Codrului, așa cum spun specialiștii, „clare, echilibrate, senine și elegante”. O definire tare faină, zic eu!
Folclorul codrenesc are în repertoriul său muzical obișnuit mai multe „componente” precum: balade, doine, strigături, cântece de dragoste, cântece de leagăn, cântece de petrecere, cântece de cătănie, cântece istorice ori de dragoste. Precum se-ntâmplă și prin alte părți, codreanul îşi cântă fiecare eveniment din viaţa lui: cu cântecul se naşte, atunci când mama îşi exprimă dragostea maternă şi încearcă să aline somnul pruncului, şi cu cântec moare, atunci când omul este jelit de familie. „Fenomen” codrenesc,„Danţu la şură”, obicei atât de drag codrenilor era (și mai este în unele locuri) momentul în care feciorul sau fata erau conectați oficial în viaţa socială a satului, era prilej de cunoaştere a tinerilor cu potențial de a ajunge la căsnicie, obiceiul având și valenţe premaritale, prin implicarea viitorilor posibili cuscri.„Danţu la şură” se desfăşura în fiecare duminică şi în zilele de sărbătoare, fiind organizat la una din largile și găzduitoarele şuri aflate în sat, organizatori principali fiind tinerii feciori, mai ales cei ce-și căutau drumul și perechea în viață. Cei care se pricep la acest obicei afirmă că, deşi centrul „danţului” gravita în jurul tinerilor, aceştia nu erau singurii care participau la acest spectacol minunat, pentru că toată suflarea „validă” a satului era prezentă, cu precădere privirea ageră, „de uliu”, a mamei care îşi supraveghea fata şi trecea în revistă și „scana” totul și pe toţi „ficiorii” care îi invitau fata la joc. În ceea ce privește interpreții muzicii codrenești, trebuie amintit că tarafurile tradiționale din Codru nu se deosebesc prea mult de cele din zona centrală a Transilvaniei, fiind alcătuite din cel puțin trio-ul de coarde consacrat. În această zonă, muzicanții se numesc „ceatarâși” (cuvânt ce-și trage rădăcina de la denumirea locală a viorii, „ceatără”, o „reinterpretare” a termenului ceteră). Deci, taraful are „ceatăra”, căreia i se adaugă viola (care se numește în grai local „contră” sau „braci”), instrument care se remarcă prin călușul mai retezat și printr-un acordaj specific, necesar intonării acordurilor. Braciul are mai puține corzi decât vioara. Adiacent, dar nu mai puțin important, instrumentul care „dă sprijin” și substanță construcției armonice a tarafului este contrabasul, care este denumit, în arealul de nord-vest al țării, gordună sau gordonă.
Zona etnografică a Codrului, este, generic vorbind, destul de puțin cunoscută trăitorilor din celelalte regiuni istorice românești, dar este renumită și plăcută mai ales în județele Sălaj, Satu Mare și Maramureș, între care este împărțită ca areal administrativ. Firește, istoria și-a spus și aici cuvântul, iar arealul Codrului a avut parte aceleași realități istorice ca și celelalte zone ale Transilvaniei de nord. Adică a aparținut Transilvaniei medievale, ulterior Imperiului habsburgic și ulterior celui Austro-Ungar, s-a unit cu România, în 1918, a căzut sub ocupația horthystă în 1940 și a revenit din nou la România, după încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale. De principiu, se consideră de către specialiștii etnografi și etno-muzicologi că, pe vremuri, în Ținutul Codrului, la fel ca și-n celelalte subzone folclorice transilvănene de nord-vest, marii latifundiari maghiari (adică grofii) întrețineau pe spezele lor niște mici ansambluri muzicale, după moda existentă prin capitala vieneză ori cea maghiară, cărora poporul le mai spunea și „bande”. Cuvânt uzitat fără vreo conotație peiorativă, ci prin împrumut lexical din maghiară…Există prezumția că acești muzicanți de la castelele grofilor au activat apoi și prin satele românești din jurul moșiilor, pentru un creițar-doi (e doar o figură de stil, chiar nu știu câtă plată primeau de obicei), asigurând muzica trebuincioasă folclorului sătesc și marilor evenimente ale satului, cu precădere la nunțile și petrecerile țărănești organizate la sărbători ori duminica: „danțurile la șură” (melodii de joc) și horele (cântece lirice, dar interpretate tot instrumental). Tot cei care se pricep mi-au spus că realitatea muzicilor tradiționale din Codru, care-ncearcă să meargă mai departe în timp, „sunt definite prin stări de echilibru și noblețe, dar și printr-o ciudată îngemănare a calităților sonore de pe la cine știe ce curți împărătești cu robustețea aspră”, dar și dulce, de „izvor” românesc de la țară. Ca orice român, codreanul trăitor pe aceste meleaguri este strâns legat de pământul pe care îl deține, de acel pământ moștenit din generație în generație, pământ pentru care luptă până la moarte. Pământul reprezintă pentru codreni suportul existenței umane, a tuturor activităților omului, moștenirea primită de la strămoși, iar pe acest pământ, suport al tuturor activităților, pământ moștenit de la părinți, descendenții și-au construit case, gospodării. Totodată, un element important al „spațiului mental codrenesc” este cel al obiceiurilor, tradițiilor, al cutumei.
Taraful „Ceatăra” din Carei, cel la care mă raportez azi un pic mai mult, a fost încununat, pentru virtuozitatea instrumentiştilor săi, pentru originalitatea şi bogăţia repertoriului, cu ocazia diferitelor manifestări, concursuri, frestivaluri şi spectacole din ţară şi străinătate în cei peste douăzeci de ani de activitate, cu numeroase premii şi distincţii, pe care n-am să le enumăr acum, pentru că sunt foarte multe, iar ansamblul folcloric „Ceatăra” reprezintă zona folclorică Codru, cea care este parte a judeţului Satu Mare, şi funcţionează pe lângă Centrul Cultural Carei. Din ansamblul de dans fac parte copii şi tineri din municipiul Carei precum şi din satele din apropiere, îndrumaţi de către profesorul Adrian Paşca. Există, firește, și adulți care frecventează cursurile de dans de aici. Frumuseţea, originalitatea şi măiestria dansurilor pregătite și prezentate de-a lungul timpului de ansamblu le-a adus în palmares numeroase și diverse premii în ţară şi străinătate. Cum spuneam anterior, i-am solicitat lui Adrian Pașca de la Taraful „Ceatăra” o scurtă întâlnire în a-mi clarifica câteva aspecte despre folclorul codrenesc. I-am adresat această solicitare la un eveniment public organizat de Centrul Cultural din Carei de prezentare a unor instrumente muzicale copiilor din oraș pe platoul din fața Monumentului Ostașului Român din Carei, un loc emblematic al orașului, vizavi de cealaltă „emblemă” a Careiului, Castelul Karoly și parcul dendrologic aferent. Era împreună cu fratele său Vlad și discutau pe teme muzicale cu copii, arătându-le cum se țin instrumentele lor pentru a putea emite sunete și a „construi” muzica.Trebuie să vă mărturisesc că Adrian Paşca este un artist în adevăratul sens al cuvântului. Ca și fratele său Vlad, de altfel! Muzica populară codrenească, tradiţiile, dansurile populare şi promovarea folclorului autentic sunt direcţiile în care ei îşi concentrează eforturile. Adrian Paşca mi-a spus, cu franchețe, că avantajul muncii sale este că face ceea ce îi place, lucru pe care l-am văzut că-l împărtășește și cu cei care-i calcă pragul, fie aceștia copii ori adulți. Mi-a spus în discuțiile purtate că este conştient permanent de faptul că, pentru a avea rezultate remarcabile în ceea ce faci, în afară de pricepere, de cunoștințe și eforturi de echipă trebuie să vii cu ceva în plus. Adică cu niște valori umane deosebite congruente cu cinstea și corectitudinea, cu punctualitatea și respectul pentru ceilalți!
Adrian Pașca m-a primit la el într-o zi faină de final de septembrie tocmai când la Centrul Cultural din Carei era o „zi a porților deschise” pentru elevii din școlile din întreaga urbe a Careiului, elevi aduși de către învățători pentru a „gusta” câteva elemente din ceea ce se întâmplă fain la acest Centru în ceea ce privește păstrarea tradițiilor populare. M-a primit chiar în sala unde se petrec „întâmplările” faine ale repetițiilor și unde au ajuns, pe parcursul dialogului nostru, mai multe clase de elevi, fie de la clase cu predare în limba română ori în limba maghiară. Sincer, m-am „umplut” pozitiv de energia, gălăgia și curiozitatea copiilor sosiți în vizită. Am văzut cum calitățile pedagogice, răbdarea și experiența își spun cuvântul și cum profesorul Adrian Pașca a dialogat cu copii, fluent în ambele limbi, le-a explicat și arătat copiilor ce înseamnă dansul codrenesc, dar și dansul popular, în general, fără deosebire de naționalitate. Nu pot să nu remarc faptul că se vede de la o poștă că-i place ceea ce face, lucru pe care nu s-a sfiit să-l dea ca exemplu tuturor claselor de copii venite atunci în vizită la el, în ideea în care le explica faptul că este cel mai plăcut lucru să ai un „job” pe care să-l practici din pasiune, ori măcar un „hobby” care să completeze și să potențeze acel „job” în așa fel încât mersul „la muncă” să nu devină un chin, în general, ci să-ți placă ceea ce faci! A făcut și câțiva pași de dans cu copii, mici „demo”-uri ale dansurilor „mari”, le-a arătat clipuri video cu dansurile practicate de participanții de la activitățile de la Centru și le-a zis, printre altele, că ansamblul „Ceatăra” din Carei, cu care se identifică frații Pașca, a obținut rezultate deosebite, atât în țară cât și la festivaluri de peste hotare, având și o participare meritorie, acum câțiva ani, la celebra emisiune „Românii au talent” de la ProTV. Că veni vorba, Taraful „Ceatăra” s-a înființat, conform spuselor lui Adrian Pașca, în anul 2001, atunci când trei dintre cei șapte frați Pașca (Adrian, Vlad și Bogdan) au decis să formeze, după ce s-au „școlit” în muzica tradițională codrenească „sub mâna” profesorului Dumitru Iederan, un taraf al lor, pe care l-au numit la început, „Trio Pașca”, adoptând ulterior numele de „Ceatăra” care li s-a părut reprezentativ pentru ceea ce aveau de împărtășit cu spectatorii lor. Cu o vastă activitate dedicată promovării folclorului codrenesc, profesorul Dumitru Iederan despre care aminteam anterior este fondatorul Tarafului „Iedera” din Carei. De-a lungul anilor, Dumitru Iederan a iniţiat generaţii întregi de copii în tainele folclorului românesc și sub conducerea sa, Taraful „Iedera” a obţinut numeroase premii la festivaluri folclorice naţionale şi internaţionale. Ceea ce au continuat să facă și frații Pașca, dar sub „umbrela” tarafului lor pe care l-au numit „Ceatăra”. Au funcționat și funcționează în varianta de trei membri, variantă minimală pentru a reuși să transmită muzica codrenească, adică Vlad Pașca la „ceatără” (vioară), Adrian Pașca la „braci” (adică la contră) și Bogdan Pașca la „gordună” (contrabasul specific arealului nord-transilvan). Au „crescut” pas cu pas și cu multă muncă au ajuns ca azi să fie cunoscuți în tot arealul codrenesc, în mai multe zone din țară dar și peste hotare. Au participat și participă la numeroase și diverse evenimente muzicale și festivaluri folclorice unde fac o veritabilă pledoarie frumuseții cântului și dansului codrenesc. Pe parcursul timpului, componența trio-ului de bază a suferit modificări, dar a rămas strict în familie, ceea ce, conform celor împărtășite mie de Adrian Pașca îi ajută foarte mult în managementul evenimentelor la care participă. Și e firesc să fie așa! Actualmente, la „gorduna” celor de la „Ceatăra”, activează tânărul nepot Ștefan Mihuț, iar frații Pașca au tot timpul „în vizor” să pregătească un eventual înlocuitor, în ideea în care tânărul de la gordună care-i „completează” acum își va dori „să-și ia zborul” spre alte zări profesionale.
La întrebarea mea referitoare de apartenența tarafului „Ceatăra” de vreo instituție anume, Adrian Pașca mi-a spus că ar avea „dublă apartenență”, adică acesta „ține” și de Centrul Cultural Carei, dar și de Asociația Culturală „Ceatăra” înființată de frații Pașca pentru a reuși să-și promoveze mai bine activitățile la care se pricep cel mai bine. Pentru a urmări munca de peste două decenii a tarafului și ansamblului „Ceatăra”, eu zic că vă ajută mult o simplă căutare pe Google, în urma căreia veți găsi multe referiri la palmaresul acumulat, dar și multe înregistrări din spectacole ori clipuri video pe YouTube, înregistrări care vă pot edifica asupra calității, priceperii, muncii și seriozității celor de la „Ceatăra”. Calități acumulate în timp, prin eforturi, pentru că nimic nu apare dintr-o dată! Vorba lui David, fiul lui Vlad Pașca, când îmi spunea, de la „înălțimea” celor câțiva anișori ai săi când îl întrebam la ultima mea întâlnire cu el „unde e tatăl tău?”, el mi-a răspuns foarte serios că: „tata eserxează”! Printre multe alte schimburi de opinii, l-am mai întrebat pe Adrian Pașca despre componența standard a unui taraf codrenesc și, în completarea celor zise anterior, mi-a precizat că aceasta ar cuprinde unu-doi „primași”, adică soliști la vioară, doi interpreți la „braci” și un „gordunaș”. Varianta minimală este cea de trei membri, mai puțin decât atât nefiind posibilă o reflectare firească a muzicii codrenești. Prin această componență, sunt incluse toate frecvențele și armoniile necesare unei „performanțe” normale a ritmurilor muzicale ale folclorului din această zonă a țării. Printre multe altele, l-am întrebat și despre valorile propagate de „Ceatăra” în afară de cânt și joc (sau chiar prin cânt și joc…). Răspunsul primit a fost destul de rapid și firesc, zicându-mi că, pe prim plan, propagă valori morale înalte cum ar fi punctualitatea, cinstea, corectitudinea, efortul în împlinirea pasiunii, dar, mai presus de toate, nu abdică de la promovarea folclorului autentic chiar dacă există întotdeauna o amprentă personală în interpretarea muzicii.
Este un efort de lungă durată în promovarea autenticului și, aș adăuga eu la cele spuse de Adrian Pașca, orice „brand” se construiește în timp și nu apare-ntr-o clipită! Am îndrăznit să-l mai întreb și cum crede că afectează modernitatea de secol al XXI-lea evoluția cântului și dansului folclorului codrenesc. „Sigur că evoluția societății influențează și folclorul codrenesc”, mi-a răspuns Adrian Pașca, dar așa cum spun sociologii și antropologii, în evoluția fiecărui fenomen social uman, „schimbarea face parte din joc”! Ideea de bază este că această schimbare trebuie să vină normal, de la sine, printr-o creștere pozitivă și nu ca urmare a unei forțări a firescului și prin alterarea valorilor autentice! Și voi sublinia că Adrian Pașca a repetat, de mai multe ori pe parcursul întâlnirii noastre, cuvântul „autentic”. Printre discuțiile pe care le-am mai purtat cu Adrian Pașca la sala de dansuri de la Centrul Cultural Carei, s-au numărat și referiri la dansurile codrenești specifice, având în vedere faptul că, în acest domeniu, dumnealui chiar este profesor și „meșter”, pregătind atât copii în dansuri populare specifice Codrului cât și adulți dornici să revină la tradiții. Printre altele, Adrian Pașca, dar nu numai el, îmi spuneau că toate suitele de „danțuri” din arealul Codrului alternează mișcările lente, aproape solemne, cu melodii iuți care susțin și necesită figuri de dans spectaculoase, cum sunt acelea în care bărbații se întreceau în figuri cvasi-acrobatice. De exemplu, putem numi acrobatic efortul ca, într-un asemenea dans codrenesc, bărbații tind să atingă prin salt, cu tocul cizmei (ori măcar cu vârful), grinda șurei în care avea loc danțul, sau să se dea peste cap, sprijinindu-se de brațul partenerei. În general, în Codru, jocurile se înlănțuie ulterior într-o succesiune diversă și treptat accelerată, pornind de la caracterul solemn al „Danțului mare”, la „Românește pe ponturi”, la „Codrenescul”, „Bătrânescul” și altele, încheiat mai iute, apoi, cu „Scuturatul”.
Printre altele, l-am întrebat pe Adrian Pașca ce l-a îndemnat către dansul popular codrenesc. Mi-a răspuns că, având în vedere că a început să cânte de la vârsta de șapte ani la vioară, și-a descoperit ulterior și pasiunea pentru dans. Iar ca dans făcut în mod profesionist, aceasta s-a întâmplat „cam pe la douăzeci și ceva de ani”. Spune că, fiind instrumentist, i-a fost relativ ușor să se adapteze, pentru că simțea foarte bine ritmul și muzica. Spune că s-a adaptat destul de iute la a face coregrafii și să-nvețe copii și adulții să danseze. A ținut să precizeze că: „atunci când îţi place ceea ce faci, nu e greu nimic din ceea ce faci. Doar că trebuie să te adaptezi la fiecare zonă folclorică, să înveţi bine paşii şi, bineînţeles, ca profesor și coregraf, trebuie să știi și să poţi să-i arăți mai departe, să explici copiilor ori maturilor cum să lege acei paşi să le iasă şi lor jocul.” L-am mai întrebat dacă fiica sa îl urmează în tainele folclorului codrenesc. Firește că, la fel ca oricărui părinte, ochii i s-au luminat vorbind despre fiica sa și mi-a mărturisit că moștenește și-l urmează în calitatea de artist. Precizez că fiica sa Medeea este la final de ciclu liceal de studii și cochetează cu succes cu arta teatrală, prezentând nu de mult, pe la începutul lui septembrie a.c., un spectacol teatral la Castelul Karoly din Carei cu piesa „Iona” de Marin Sorescu. Mi-a mai spus că, anterior, când fiica sa era mai mică, l-a urmat în activitate, ca solistă de folclor, de la o vârstă foarte fragedă, și s-a bucurat atunci, având și ocazia să „împartă scena” cu ea. A ales s-o lase să-și urmeze calea către ceea ce-i place și n-a forțat-o niciodată să facă lucruri care nu i-au plăcut. La fel cum le-a spus și copiilor aflați în vizită pe parcursul întâlnirii noastre! Către final, îmi spune că a ales să lucreze cu oamenii pentru că îi place. Am văzut asta în interacțiunea sa cu acei copii veniți în vizită!
„Trecui asară pân codru”. Prin Ținutul Codrului…
Îmi spune că el crede că, poate, cea mai grea muncă este cea cu oamenii, dar aceasta este și cea mai frumoasă, iar când totul merge bine, munca este doar plăcere, cu nicio urmă de chin! Îmi spune că îi place ceea ce face și se hrănește din rezultatele muncii la fel ca bucuria copiilor pe care i-am văzut veniți la el în vizită. Cel mai probabil, eu cred că aceasta este energia de care un artist are nevoie ca să învețe mereu și să atingă nivelul următor de evoluție artistică. I-am mulțumit pentru întâlnirea „întâmplată” și am căzut de acord că, poate, vom mai continua să „măcinăm” niște povești la o nouă întâlnire viitoare. Pentru că mai sunt multe de spus despre Codru și folclorul de aici, iar eu nici n-am apucat să redau ABC-ul necesar!
„Trecui asară pân codru”. Prin Ținutul Codrului…
Am profitat și de o întâlnire cu Vlad Pașca, fratele lui Adrian și „primaș” în taraful „Ceatăra”, tăticul care „eserxează” mult și-l inspiră și pe fiul său David într-ale viorii. Pe cel mai mic, numit Matei, nu prea poate, încă, să-l inspire pentru simplu fapt că acesta încă folosește căruciorul pentru „transport”, chiar dacă eu am constatat, împreună cu un unchi de-al său, vecin de-al meu, în niște discuții „peste gard” că și urmașul cel mai mic ar cam avea ureche muzicală, dar și curiozitate maximă în întâlnirile cu păsările de curte ale unchiului său! Sigur, i-am cerut și lui Vlad Pașca opinia sa referitoare la prezentul și viitorul folclorului codrenesc. Vlad Pașca este de părere că „omul sfințește locul, conform vechii vorbe înțelepte”. Îmi transmite adiacent, că: „această arie a zonei Codru cu referire la muzica (instrumentala, dar și vocală), a dansului specific zonei, dar și a altor obiceiuri a existat și încă există pentru că oameni dedicați au înțeles frumusețea, valoarea și unicitatea Codrului. Nu este ușor a păstra, a transmite mai departe către generațiile actuale (motivele sunt multiple) ceea ce ține de specificul zonei, dar omul potrivit la locul potrivit poate realiza lucruri înălțătoare.” Pe de altă parte, a mai adăugat că: „atât timp cât cineva, prin dăruire, prin implicare, dorește să obțină ceva (în cazul de față promovarea, valorificarea muzicii din zona Codrului), să își pună amprenta și să atragă și pe alții, șansele de reușită cresc considerabil, chiar dacă drumul e presărat de multe încercări.” Vlad Pașca mărturisește, totodată, că: „avem tineri talentați (chiar dacă într-o măsură poate mai redusă ca în urmă cu zece-douăzeci de ani) ce promovează zona Codrului, însă rămâne să vedem câți dintre aceștia vor dori și vor reuși să meargă pe calea aceasta cât mai mult timp.”
„Trecui asară pân codru”. Prin Ținutul Codrului…
Cu promisiunea că voi mai reveni la această temă dragă mie, împreună cu protagoniștii principali ai micii mele „excursii” prin folclorul codrenesc, azi am să închei „moara cu povești” prin a reafirma faptul că datorită numeroaselor participări la diverse, felurite și prestigioase festivaluri din ţară şi străinătate, precum şi la diverse emisiuni folclorice, Taraful Ceatăra, laolaltă cu Ansamblul Ceatăra şi-a câştigat un prestigiu binemeritat atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional.
„Trecui asară pân codru”. Prin Ținutul Codrului…
Ceea ce le doresc să li se întâmple și pe mai departe, pentru că fac bine ceea ce fac! Imaginile de azi fac parte din „patrimoniul” celor de la „Ceatăra” sau al surselor enumerate la finalul rândurilor de azi. Pentru azi, am terminat de „măcinat” și v-aștept la următoarea întâlnire, cea de săptămâna viitoare. Până atunci vă doresc să v-aducă Cel de Sus doar ceea ce nu ați avut bun până acum! Să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
Chita, Simona Monica, (2014), Ţinutul Codrului ca entitate spaţial mentală, Geographia Napocensis, nr. 2, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca;
Becheanu, V., (2006), Obiceiuri ale vieţii de familie în zona De sub Codru – Maramureş, Editura Silvania, Zalău;
Butură, V., (1978), Etnografia poporului român: cultură materială, Editura Dacia, Cluj Napoca;
Ciordaş, Radu, (2012), „Termeni juridici în obiceiurile populare din zona Codru”, teză de doctorat
Codre, B., (2013), Zona Codrului – străveche oază de identitate şi spiritualitate românească, Revista Memoria Ethnologica, nr. 48-49, Baia Mare;
Pop, D., (1978), Folclor din zona Codrului, Baia Mare;
https://www.facebook.com/ansamblulceatara/
https://www.facebook.com/ansamblulceatara/
https://music.apple.com/us/artist/taraful-ceat%C4%83ra-din-carei/1223918733
https://www.deezer.com/en/artist/12259544
https://open.spotify.com/artist/7hNXy31lsPtIZiOPfdwjWc
https://opiniedecarei.com/tag/taraful-ceatara/
https://www.visitcarei.ro/uploads/source/anunturi/Raportare%20Completa%20CAREI%20Ianuarie-Mai%202018%20(1).pdf
https://berlin.mae.ro/local-news/1140
https://www.hungama.com/song/roatele-din-cehal/26846418/
https://www.romania-muzical.ro/emisiune/muzici-traditionale/transilvania-de-nord-vest/180831/4991
https://www.gazetanord-vest.ro/2023/06/ziua-internationala-a-iei-marcata-la-carei/
https://www.gazetanord-vest.ro/2016/11/tara-codrului-straveche-zona-istorica-romaneasca/
