”10 minute istorie” cu Daniel Dojan – Greva minerilor din 1977

1 AUGUST la nivel național și internațional

1834: A intrat în vigoare Legea de Abolire a Sclaviei din 1833, prin care se abolea sclavia în întregul Imperiu Britanic.

1921: La Haga a fost creată Curtea Internațională de Justiție.

1966: Partidul Comunist Chinez a decis lansarea Revoluției Culturale. Epurarea intelectualilor și a imperialiștilor devine politica oficială a Chinei.

Zece ani mai târziu avea loc un eveniment care avea să aibă un impact major asupra regimului comunist din România.

1 august 1977: Greva generală a minerilor din Valea Jiului. 30.000 de mineri au blocat exploatările și au cerut să discute numai cu Nicolae Ceaușescu (1 – 3 august).

Mă voi axa pe acest episod, puțin cunoscut în rândul tinerilor dar și a societății actuale. Deși „mineriadele” le plasăm în mentalul colectiv în anii ’90 și în același timp ne amintim de anul 1977, ca an al marelui cutremur din 4 martie, ei bine în 1977 a avut loc un adevărat cutremur social în plin regim ceaușist. Deși minerii erau considerați reprezentanții disciplinați ai regimului și ai partidului, condițiile extrem de dificile de muncă și măsurile ne-populare ale regimului îi determină pe aceștia să declanșeze grevă în Valea Jiului, începând de la Lupeni.

Ce face din această grevă ceva special? În primul rând numărul participanților, între 10.000 și 40.000, dar și revendicările lor speciale de a vorbi cu dictatorul Nicolae Ceaușescu.

Deși prima reacție a unuia dintre reprezentanții nomenclaturii comuniste, Ilie Verdeț a fost să-i i-a peste picior pe greviști, acest lucru nu i-a speriat, ba mai mult, i-a înfuriat mai tare, și după nici 15 minute de la sosirea lui Verdeț în Valea Jiului, acesta a fost luat pe sus și închis într-o gheretă a unui portar din Valea Jiului.

Pe 3 august, dictatorul își întrerupe concediul la mare și vine în mijlocul minerilor și ca un abil politician le spune exact ceea ce ei doreau să audă. Însă, ulterior, a început represiunea, Securitatea a interogat sute de greviști, unii lideri au fost condamnați și alții au fost duși în spitale psihiatrice.

Concluzia profesorului Adrian Cioroianu despre acest eveniment este una grăitoare: Era momentul despărțirii acestui sângeros dictator de clasa muncitoare pe care avea pretenția că o reprezenta. Minerii au avut mult curaj în acele timpuri și au luptat ca adevărați sindicaliști, însă din păcate, în anii ’90, căzuți pradă manipulării, ei vor comite în București multe crime și vor întări prin violență regimul lui Ion Iliescu.

Este o tradiție istorică, aș putea spune, în cadrul partidelor comuniste începând de la Partidul Bolșevic, Vladimir Lenin a impus, după alegerile care au avut loc pentru Adunarea Constituantă, pe care bolșevicii le-au pierdut, disciplina de fier în cadrul partidului unde există o singură opinie și o singură grupare de conducere, iar curentele de gândire critică sunt eliminate…..orice gând diferit este taxat ca „deviaționist de dreapta” sau „dușman al clasei muncitoare”.

„Care este diferența dintre democrație și democrația populară? Aceea dintre o cămașă și o cămașă de forță”