Jurnal FM 
Povestea tulburătoare a unui copil abandonat în trei orfelinate care de 30 de ani își caută mama (Foto)
#Postat de Florin Craciun on noiembrie 8, 2022
Astăzi vă prezentăm o poveste de viață, una tristă, și depinde de fiecare dintre noi să aibă un final fericit. Este povestea Ramonei Zaharia, un copil care s-a născut, prematur, în spitalul din Comănești, în urmă cu aproape 40 de ani, apoi a trecut prin mai multe orfelinate. Și-a cunoscut mama abia la vârsta 10 ani, în orfelinat, și de atunci nu a mai primit niciun semn de la ea.
„Nu am știut niciodată ce înseamnă o strângere în brațe, un cuvânt frumos, un zâmbet sau o mângâiere, de aceea ca orice copil din orfelinat, mă gândesc la povestea și copilăria mea sorbind cea mai mare dorință arzătoare pe care o am, aceea de a-mi găsi părinții și surioara mea”, mărturisește Ramona.
Pentru că are probleme de sănătate (deficit motor), Ramona nu se poate deplasa ca să își caute mama și pe surioara ei, așa că și-a postat povestea pe pagina de Facebook The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României.
Uneori destinul unui om pare a fi un film!
„Nimeni nu cred că știe ce înseamnă să crești fără părinți, mai bine decât mine dar mă gândesc mereu că au avut ei un motiv pentru care au decis ca destinul meu să fie așa.
Numele meu este RAMONA ZAHARIA și sunt născută la data de 14 iulie 1983 în COMĂNEȘTI, judetul BACĂU.
Știu despre părinții mei că se numesc MARIA TURCULET și VIOREL ZAHARIA, în acte, dar se pare cā tatāl meu adevārat, posibil sā fie de origini africane, mai știu despre mama mea cā este din RĂCĂCIUNI, județul BACĂU.
Sunt născută prematur, am rămas un an în maternitate, după care am fost dusă la mai multe orfelinate DĂRMĂNEȘTI, COMĂNEȘTI și BACĂU.
La vârsta de 10 ani am fost vizitată la orfelinat de mama împreună cu o altă surioară a mea ALINA mai mică cu un an ca mine. De atunci, mereu adormeam cu mama mea în gând, ba chiar uneori mi se arăta în visele mele încercam să o strâng în brațe..dar când mă trezeam, erau numai vise.
Nu am știut niciodată ce înseamnă o strângere în brațe, un cuvânt frumos, un zâmbet sau o mângâiere, de aceea ca orice copil din orfelinat, mă gândesc la povestea și copilăria mea sorbind cea mai mare dorință arzătoare pe care o am, aceea de a-mi găsi părinții și surioara mea.
Mi-aș fi dorit să pot să merg personal să îi găsesc, dar din păcate destinul și de această dată nu a fost tocmai bun cu mine, având ceva probleme cu deficit motor.
De aceea vă rog din suflet să mă ajutați să îmi găsesc mama, DISTRIBUIȚI anunțul meu cât mai mult posibil, iar eu, cu sufletul meu plin de bucurie, vă voi multumi si vā voi numi „eroii destinului meu”!- este mesajul transmis de Ramona Zaharia pe pagina The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României.
