Emanoil Riegler, medic român și farmacolog

Emanoil Riegler (n. 5 noiembrie 1854, Grozești – astăzi comuna Oituz, județul Bacău – d. 30 august 1929, Iași) a fost medic, farmacolog, profesor universitar la Facultatea de Medicină din Iași și membru corespondent al Academiei Române. Prin activitatea sa științifică și didactică, a devenit unul dintre pionierii medicinei moderne din România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emanoil_Riegler#/media/Fi%C8%99ier:Emanoil_Riegler.JPG

Emanoil Riegler și-a început studiile la Târgu Neamț, continuând liceul la Iași. A urmat apoi cursurile universitare la Viena, unde a fost îndrumat de reputatul profesor Ernst Ludwig. În martie 1881, a obținut titlul de doctor în medicină, chirurgie și chimie medicală, cu distincția cum laude.

Revenit în țară în octombrie 1881, Riegler a fost numit profesor de chimie medicală la Facultatea de Medicină din Iași, funcție pe care a deținut-o până în 1906, când a preluat catedra de terapeutică, activând până la pensionare, în 1926.

A fost vicepreședinte al Societății de Științe din București (1901) și al Societății de Medici și Naturaliști din Iași (1903). În 1904, a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

De-a lungul carierei, Riegler s-a remarcat printr-o activitate de peste patru decenii dedicată cercetării, educației și îngrijirii pacienților. În discursul său de adio, a mărturisit că și-a dedicat întreaga viață științei și formării viitoarelor generații de medici.

Emanoil Riegler a avut contribuții esențiale în dezvoltarea biochimiei clinice din România. A publicat două lucrări de referință:

• Chimia, fiziologia și patologia urinii umane (1904) – primul manual românesc dedicat analizei biochimice a urinei;
• Terapeutica bolilor interne (1913) – lucrare fundamentală în studiul tratamentelor medicale moderne.

A dezvoltat metode inovatoare de diagnostic, printre care metoda biuretului pentru dozarea proteinelor, utilizată în continuare în laboratoarele medicale actuale.

Riegler a promovat ideea că studiul terapeuticii trebuie să îmbine practica spitalicească cu cercetarea de laborator, pentru a oferi studenților o formare completă. A fost, de asemenea, unul dintre inițiatorii organizării serviciului de urgență „Salvarea” din Iași – o inovație pentru vremea sa.

Contemporanii îl descriau ca pe „un adevărat om de știință modern, care nu se mulțumea să preia descoperirile altora, ci le verifica și le completa în propriul laborator”. A fost considerat cel mai iubit profesor al Universității din Iași, un model de rigoare, modestie și devotament.

Emanoil Riegler provenea dintr-o familie cu tradiție în domeniul medical. Fratele său geamăn, Mauriciu Riegler, a fost medic și primar al orașului Roman, bunicul academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici. Un alt frate, Paul Riegler, a fost medic veterinar, decan al Facultății de Medicină Veterinară din București și fondator al Institutului Pasteur din Capitală.

În semn de omagiu, amfiteatrul Clinicii a III-a Medicale din Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași îi poartă numele. De asemenea, Școala Gimnazială „Dr. Emanuiel Riegler” din comuna Ștefan cel Mare (fosta Șerbești), județul Neamț, a fost construită pe terenul donat de acesta.

Surse:

• Studii și Cercetări de Biochimie, 1961
• Ziarul Adevărul, septembrie 1929
• Biblioteca Centrală Universitară Iași
• Wikipedia – Emanoil Riegler
• Dosare Secrete – Medicul ieșean Emanoil Riegler: dragostea de știință și de oameni