Theodor Burghele, medic român

Theodor Burghele a fost unul dintre cei mai importanți medici chirurgi și urologi români, personalitate marcantă a medicinei, membru titular și președinte al Academiei Române.

Născut la 12 februarie 1905, la Iași, într-o familie veche de boieri moldoveni, Theodor Burghele a urmat cursurile Facultății de Medicină din Iași între anii 1922 și 1928. În 1929 a obținut titlul de doctor în medicină și chirurgie, cu teza intitulată „Splenomegalia micotică”, iar ulterior și-a completat formarea profesională prin studii de specializare la Clinica de Urologie din Viena, în perioada 1930–1931.

Cariera universitară a debutat în 1937, când a devenit șef de lucrări, iar din 1940 a ocupat funcția de conferențiar la Catedra de Chirurgie a Spitalului Colțea. În anul 1946, odată cu înființarea Clinicii de Chirurgie a Căilor Urinare de la Spitalul Panduri, a fost numit profesor universitar la Facultatea de Medicină din București și director al noii unități. Prin inițiativa sa, în 1965 a fost creată la acest spital o policlinică de urologie și nefrologie, destinată investigațiilor complexe și tratamentului pacienților din întreaga țară.

Între 1957 și 1972, Theodor Burghele a deținut funcția de rector al Institutului de Medicină și Farmacie din București, iar în 1969 i-a fost acordat titlul de Om de știință emerit. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1955, membru titular în 1963 și a ocupat funcția de președinte al Academiei Române în perioada 1976–1977.

Recunoscut pe plan național și internațional, Burghele a fost membru al numeroaselor societăți medicale de prestigiu, printre care Societatea Română de Chirurgie, Academia Franceză de Medicină, Asociația Franceză de Urologie, Societatea Internațională de Chirurgie și Academia de Chirurgie din Paris.

Activitatea sa științifică este reflectată într-o vastă operă de specialitate, incluzând lucrări precum „Vitaminele în chirurgie” (1944), „Rinichiul de șoc” (1962), „Urgențele în urologie” (1967), „The neurogenic bladder in spinal cord injuries” (1970) sau „Viața și opera acad. N. Hortolomei” (1972). De asemenea, a fost redactor al Tratatului de patologie chirurgicală, publicat în 1975.

Pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul sănătății, Theodor Burghele a fost decorat la 8 aprilie 1970 cu Ordinul „Meritul Sanitar”, clasa I.