Eduard Buchner, biolog și chimist german

Eduard Buchner a fost un biolog și chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1907, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul fermentației alcoolice. S-a născut în Confederația Germană (astăzi Germania) și a murit în Focșani, Vrancea, România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eduard_Buchner#/media/Fi%C8%99ier:Eduardbuchner.jpg

Eduard Buchner era fiul lui Ernst Buchner, medicul personal al curții regale și profesor de medicină legală la Universitatea din München. Mama sa, Friederike Buchner, a fost a treia soție a profesorului Ernst Buchner. Eduard a fost cel de-al treilea fiu al lor.

Între 1884 și 1888, Buchner a studiat chimia la Universitatea din München sub îndrumarea profesorului Adolf v. Baeyer. A absolvit în 1888 și a obținut licența (Habilitation) în 1891.

În 1896, Eduard Buchner a început să lucreze la Universitatea din Tübingen, unde, pe 9 ianuarie 1897, a publicat lucrarea „Über alkoholische Gärung ohne Hefezellen” („Despre fermentația alcoolică fără drojdii”), în care a demonstrat că fermentația poate avea loc fără prezența drojdiilor vii. În 1898, a devenit profesor la Universitatea de Științe Agricole din Berlin.

În 1907, Buchner a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Chimie pentru descoperirea sa fundamentală legată de fermentația alcoolică fără drojdii. Două ani mai târziu, în 1909, a devenit profesor la Universitatea din Breslau (astăzi Wrocław), iar în 1911 a acceptat o funcție similară la Universitatea din Würzburg.

Buchner a fost un cercetător meticulos și un critic al teoriilor existente. La acea vreme, teoria dominantă despre fermentație susținea că aceasta se produce doar în prezența celulelor vii de drojdie. Printr-o serie de experimente relativ simple, în care a folosit drojdii moarte, Eduard Buchner a demonstrat că fermentația nu depinde de prezența celulelor vii, ci de o enzimă specială produsă de aceste celule, pe care a numit-o „zimază”. Această descoperire a deschis calea pentru dezvoltarea enzimologiei și a revoluționat înțelegerea proceselor biochimice.

La începutul Primului Război Mondial, Eduard Buchner a fost mobilizat și a lucrat într-un spital de campanie în apropiere de Focșani. Pe 3 august 1917, a fost rănit grav într-o explozie de grenadă. A murit pe 12 august 1917, iar trupul său a fost înmormântat pe 14 august 1917 în cimitirul soldaților germani din Focșani.

Prin descoperirile sale, Eduard Buchner a pus bazele studiilor moderne despre enzime și fermentație, având un impact semnificativ asupra dezvoltării biologiei și chimiei. Premiul Nobel primit în 1907 a fost o recunoaștere a contribuțiilor sale remarcabile la știință.