Władysław Reymont, romancier și nuvelist polonez

Władysław Reymont (n. 7 mai 1867, Radomsko – d. 5 decembrie 1925) a fost un romancier și nuvelist polonez de renume, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1924, pentru epopeea sa națională Chłopi (Țăranii).

Motivația Juriului Nobel:

„Pentru grandioasa sa epopee națională Țăranii.”

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/W%C5%82adys%C5%82aw_Reymont#/media/Fi%C8%99ier:Wladyslaw_Reymont.jpg

Născut în localitatea Kobiele Wielkie, aproape de Piotrków, sub numele real de Władysław Stanisław Rejment, a fost al cincilea dintre cei șapte copii ai organistului Józef Rejment și ai Antoninei, născută Kupczyński, provenind dintr-o familie nobiliară (șleahtici). Într-o autobiografie scrisă târziu, Reymont evocă atmosfera rigidă și religioasă din familie, care a alimentat dorința sa de evadare.

Nu s-a acomodat cu școala și a abandonat-o de mai multe ori, încercând diverse meserii. A fugit de două ori cu trupe de teatru ambulant și a explorat atât viața monahală (în Ordinul Paulinilor), cât și pe cea de funcționar la căile ferate. În această perioadă a început să trimită articole către revista poporaniștilor polonezi Głos.

Anul 1893 a marcat un moment decisiv în cariera sa literară, odată cu publicarea a două nuvele cu tentă naturalistă – Cățeaua și Moartea – în revistele Prawda și Głos. Acest succes l-a determinat să se dedice scrisului. S-a mutat la Varșovia, unde a trăit un an în condiții precare, până la apariția reportajului Pelerinaj la Jasna Góra (1895) și, mai târziu, până la primirea despăgubirilor în urma unui accident de tren suferit în 1899, care i-au oferit o stabilitate financiară.

Cea mai cunoscută lucrare a sa este romanul Chłopi (Țăranii), o tetralogie alcătuită din volumele Toamna, Iarna, Primăvara și Vara, scrisă între 1902 și 1908. Este considerată o capodoperă a literaturii poloneze, comparabilă, în profunzimea temelor rurale și a realismului, cu romanul Ion de Liviu Rebreanu.

Între 1913 și 1918 a publicat trilogia istorică Rok 1794 (Anul 1794), compusă din volumele Ultimul seim al Republicii, Nil desperandum și Insurecția, inspirată din evenimentele care au condus la împărțirea și invadarea Poloniei.

În 1924, la vârsta de 57 de ani, Reymont a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură.

Władysław Reymont a murit la Varșovia, la 5 decembrie 1925, probabil în urma unui infarct. Rămășițele sale pământești au fost depuse în Catedrala Sf. Ioan.

Opera literară:

Romane:

• Komediantka (Comedianta) (1895)

• Fermenty (Frământări) (1896)

• Ziemia obiecana (Pământul făgăduinței) (1897–1898)

• Chłopi (Țăranii – tetralogie: Toamna, Iarna, Primăvara, Vara) (1902–1908)

• Wrazenia (Visătorul) (1909)

• Wampir (Vampirul) (1911)

• Rok 1794 (Anul 1794) – trilogie: Ultimul seim al Republicii, Nil desperandum, Insurecția (1913–1918)

Nuvele:

• În ajunul Crăciunului (1892)

• Moartea (1893)

• Întoarcerea (1921)

• Prințesa (1922)

• Spovedania (1922)