Halldór Laxness a fost un scriitor islandez, singurul islandez care a câștigat un Premiu Nobel în anul 1955

Trei mari cicluri cuprind operele sale cele mai de seamă: Salka Valka (1931 – 1932), în care preocupările sociale sunt evidențiate în urmărirea evoluției unei tinere muncitoare; Oameni independenți (1934 -1935), care transpune literar lupta eroică a țărănimii islandeze; în sfârșit, ciclul care-i va aduce gloria, apărut între anii 1937 și 1940, tetralogia Saga despre poetul Olafur Karason Lyosvikijur, reflectare destul de transparentă a epocii hitleriste.

Prin toate aceste romane, Halldór Laxness se impune ca un scriitor situat pe poziții democratice, progresiste, ceea ce-i atrage critici violente din partea cercurilor reacționare internaționale. Între 1940 și 1945 apare trilogia cuprinzând Clopotul din Islanda care îl consacră definitiv și este considerată capodopera sa.

Membru în Consiliul Mondial al Păcii, laureat al Premiului Internațional pentru Pace, scriitorul umanist, patriot și democrat își va vedea încununată cariera literară prin decernarea, în 1955, a Premiului Nobel pentru literatură.

A murit la 8 februarie 1998 la Gljúfrasteinn, lângă Mosfellsbær, într-un stabiliment pentru bătrâni invalidați, în ultimii ani fiind bolnav de boala Alzheimer.

Opera

• Marele țesător din Cașmir – 1927
• Cartea poporului (Alþýðubókin) – 1929
• Salka Valka – 1931–1932
• Oameni independenți: saga eroică (Sjálfstætt fólk) – 1934–1935
• O zi de călătorie pe munți (Dagleið á fjöllum) – 1937
• Castelul din Sommerland – 1938
• Lumina lumii (Heimsljós) – 1939
• Casa poetului (Húss skáldsins) – 1939
• Frumusețea cerului – 1940
• Trilogia Clopotul din Islanda – 1943–1946
  • Clopotul din Islanda (1943)
  • Fecioara luminoasă (1944)
  • Pârjol în Copenhaga (Eldur i Kaupinhafn) – 1946
• Stațiunea atomică – 1948