La
Conservatorul de muzică din București, unde a studiat vioara și compoziția în anii
1902–
1906, a fost admis după ce s-a pregătit cu cunoscutul pedagog
Carl Flesch. Pentru a-și câștiga existența, a început să cânte la diferite manifestări ocazionale, precum tradiționalul „târg al moșilor” și prin localurile de la „Șosea”. În
1906 și-a dat examenul de absolvent al Conservatoriului pe scena
Ateneului Român, interpretând partea solistică a Concertului nr. 1 pentru vioară și orchestră de Niccolo Paganini, pentru care i s-a acordat Premiul I. Printre „bisurile” executate, a strecurat și compoziția proprie „Hora staccato”, care i-a adus nemurirea.
Anii de după primul război conduc la consacrarea mondială a lui Grigoraș Dinicu, când acesta primește un angajament la
Green Park Hotel din
Londra, la recomandarea violonistului
Mischa Elman.
Urmează lunile petrecute la
Paris cu un contract la
Ambassadeur, cel mai mare restaurant parizian, unde „Ciocârlia” fascinează un public cosmopolit.
Întors în țară, execută în
1932 împreună cu Orchestra Filarmonicii din
București partea solistică din Concertul în mi minor pentru vioară și orchestră de
Felix Mendelssohn-Bartholdy. Continuă să cânte și în restaurantul „Continental” din București, având un repertoriu variat, alături de muzică populară, piese de concert clasice de
Franz Schubert,
Johannes Brahms,
Antonin Dvořák etc. La sărbătorirea unui sfert de veac de activitate pe scenele de concert, în anul
1935, Dinicu urcă din nou pe podiumul Ateneului Român, unde, sub bagheta dirijorului
George Georgescu, interpretează ca solist Concertul în sol minor de
Max Bruch și, împreună cu
Alexandru Teodorescu, prim-violonist al Filarmonicii, dublul Concert în re minor de
Johann Sebastian Bach. În februarie
1936, sub bagheta lui
Ionel Perlea, va interpreta Concertul în re minor pentru vioară și orchestră de
Henry Wieniawski.
În anul
1937, Dinicu este invitat să cânte în cadrul Expoziției Internaționale de la
Paris unde, seară de seară, miile de vizitatori au ascultat taraful de lăutari din România. Întors la București, devine concert-maestru al orchestrei simfonice „Pro Arte”, un ansamblu de 80 de instrumentiști sub conducerea dirijorului
George Cocea. În
1939, această formație îl sărbătorește pe Grigoraș Dinicu printr-un concert festiv cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani. Cu această ocazie, violonistul a interpretat Concertul în mi major de
Johann Sebastian Bach și pe cel în re major de
Ludwig van Beethoven.
Ultimii ani
Se angajează la restaurantul „Modern” din Sărindar, unde îl asculta cu regularitate Ionel Perlea și, uneori, George Enescu. În timpul unui turneu din 1943 la Ankara și Istanbul, suferă un accident vascular cerebral, în urma căruia mișcările cu mâna stângă devin dificile.
În 1946, vine să-l revadă Yehudi Menuhin, pentru care interpretează pentru ultima dată „Ciocârlia”.
În 1947, artistul simte o durere din ce în ce mai intensă la gât, punându-i-se diagnosticul unui cancer al laringelui urmat de o inevitabilă intervenție chirurgicală.
În ziua de 23 aprilie 1947, Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști a organizat la Ateneul Român un concert aniversar pentru împlinirea a 40 de ani de activitate a lui Grigoraș Dinicu. Cancerul laringelui începuse să se agraveze din ce în ce mai tare, încât acest concert al Orchestrei „Barbu Lăutaru” sub bagheta lui Victor Predescu a venit ca un balsam de ușurare a suferințelor. La acest concert au cântat Maria Tănase, Ioana Radu, Rodica Bujor, Ion Luican, Nicu Stoenescu, Petre Gusti.[3]