Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume…”. Astăzi despre tigri, urși și alte animale politice
#Postat de Carmen Vintu on martie 24, 2022
Motto: „Oamenii vor prefera întotdeauna o minciună simplă, în loc de un adevăr complicat, căci minciuna arând minciuna trebuie să fie doar ușor de crezut.”- Fredrik Backman, scriitor suedez contemporan
Stimați privitori, cititori și ascultători, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ne întâlnim, din nou, joia, ca în fiecare săptămână, pe acest „bulevard virtual”, continuând cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii mondiale, cu referire specifică și la influența acestora asupra României. Firește, voi continua și săptămâna aceasta cu referiri la „flăcările” din ograda ucraineană vecină și, mai ales despre jocurile celor ce-ar putea opri măcelul zilnic împotriva civililor nevinovați, transformat, zilnic, într-o serie de crime de război sui generis. De data aceasta nu am să mai insist asupra unor lucruri clare (gen cine este agresorul și cam câte legi internaționale încalcă prin „faptele de arme” demne de criminali de război în gașcă), ci voi încerca să vă spun ce cred eu că s-ar putea să conteze în ecuația încetării conflictului și noua reconfigurare pe eșichierul oilitic mondial.
Poate unii dintre dumneavoastră s-ar întreba (și, pe bună dreptate, unii mi-au și spus-o) cine mai e și nenea ăsta de scrie pe aici, care se alătură și el „corului” de geopoliticieni, geostrategi și alți „geo-ce-o mai fi” ce apar în spațiul public odată cu izbucnirea conflictului de lângă noi?…Că doar e plină mass media de „părerologi” de toate felurile! Întâmplarea face că viața mi-a adus, acum un deceniu și jumătate o ocazie unică, aceea de a urma un curs post-universitar unic, în opinia mea, un program de studii avansate în securitate la „George C. Marshall Center” din Garmisch-Partenkirchen, Germania, o instituție prestigioasă, care la momentul în care urmam acest curs, adunase, în amfiteatrele și sălile sale de curs, oameni din vreo 34 de țări de pe întreg mapamondul, în mai multe programe, inclusiv din cele două „vecine” ale noastre aflate azi în plin război (din păcate, doi dintre foștii mei colegi ucraineni de atunci au căzut la datorie în primele zile după invazie). Cu această ocazie, am putut să am acces la extrem de multe și pertinente concepte privind relațiile internaționale din perspectivă geopolitică și geostrategică, privite prin prisma marilor „actori” care contează astăzi în ecuațiile geopoliticii. Totodată, am avut marea ocazie să mă întâlnesc cu personalități de top ale politicii mondiale, unele dintre acestea continuând să fie și azi „nuci tari” în țesătura politică mondială! Nu v-ascund că am acces și azi la diverse informații mai puțin „deschise” pe platformele online puse la dispoziție absolvenților GMC de către instituție și, de aceea, ceea ce încerc să împărtășesc cu dvs. pe aici are girul unor surse de informare de primă mână, coroborate cu informațiile de pe fluxurile de știri ale agențiilor internaționale de presă. Adică, mai pe șleau, nu încerc să bat câmpii, chit că, uneori, s-ar putea să pară că așa fac! Adiacent, am mai lucrat și un an și ceva la o prestigioasă revistă bilingvă axată fix pe subiectele pe care încerc să le împărtășesc cu dvs. aici.
Dintru început, vreau a vă spune că nu mă voi alătura corului de pesimiști care umplu ecranele și care prevăd apocalipsa prin declanșarea celui de-al treilea război mondial! Nu cred în acest scenariu, la fel cum nu cred nici în varianta „mușchilor” nucleari flexați amenințător de către „gaspadin” Volodea din buncărul ‘mnealui de prin Urali sau pe unde și-o mai fi ducând existența lumească aducătoare de moarte. Că lumea se va schimba radical după ceea ce trăim azi, da, cu asta sunt de acord! Nu vor mai fi multe lucruri la fel după ce va trece uraganul la care asistăm azi.
Spuneam săptămâna trecută că unul dintre actorii internaționali în măsură evidentă de a stopa, prin infuența sa directă, derapajele crunte ale „țarului muscălesc” de la regulile ce guvernează relațiile internaționale și chiar legile/convențiile/protocoalele conflictelor armate, este marele „tigru” chinezesc de la Beijing. Am văzut, cu toții, fel de fel de declarații oficiale ale mai marilor lumii, puteri prinse-n „baletul” diplomatic al convorbirilor la vedere (sau purtate pe canale super-secrete) și, încă, nu există vreun semnal clar de păreri bine definite (pentru opinia publică internațională) ale lui nenea Xi, „tătucul” chinezilor. Cât despre tigri și alte animăluțe, social media de pe plaiurile mioritice atribuie, zilele acestea, lui Xi un așa zis proverb chinezesc, pe care, vezi Doamne, i l-ar fi zis acesta lui Biden. Acesta ar zice cum că, citez aproximativ, „Cine a pus clopoțel tigrului să fie capabil să-l și scoată”. Adicătelea, Occidentul „decadent” care l-a zădărât pe „țarul muscălesc” să facă bine să-i accepte mofturile lui Volodea. Bine, această „zicere” pute de departe a propagandă putinistă, căreia i-aș răspunde cu două ziceri mioritice, primul că „banu-i ochiul dracului”, iar al doilea, că tătucul Xi, nu va „vinde pielea ursului din pădure”. Nu de altceva, dar nu prea mai face așa de multe parale pe cât credea el însuși că face! La ursul moscovit mă refer, firește, care, dacă-i așa cum cred eu, își va transforma pielea de tigru în blană de mâță jigărită. Din păcate, până atunci, vor muri prea mulți oameni nevinovați, iar Rusia, în întregime, va plăti ulterior oalele sparte de „țar”, după ce întreg poporul rus a fost bine „fezandat” de vreo două decenii cu propaganda putinistă cum că Rusia-i cea mai tare din parcare și că ea trebuie să dicteze, măcar p-acilea prin Eurasia, răspunsul la întrebările: ce, unde, când, cum și de ce…
Un vechi amic de-al meu, fost ofițer în armata română cu mult timp în urmă și mare cunoscător al Chinei, al limbii și culturii acesteia și care a lucrat mult timp în China, de peste două decenii, inclusiv pentru Radio China Internațional, (printre altele, amicul meu este omul care l-a tradus pe Caragiale în chineză…), îmi povestea odată, în rarele noastre întâlniri, că el, care a trăit mult timp printre chinezi, își explică foarte cu greu, salturile incredibile ale societății și economiei chinezești în deceniile petrecute de el în China. Dar îmi mai spunea că, având el acces la foarte multe surse de informare, atât deschise cât și mai puțin „la vedere”, fără piețele occidentale și fluxul comercial reciproc cu Occidentul și cu SUA în special, China va regresa mult peste ceea ce și-ar permite acum, doar de dragul de a-i face pe plac Rusiei, ca aliat de complezență. Mai ales, adaug eu, acum când „tigrul” chinezesc a văzut clar că acei mult trâmbițați colți ai ursului rusesc sunt cam tociți și s-au cam rupt în nuca tare ucraineană!
Războiul din vecinătatea noastră a produs ca reacție, așa cum știm cu toții din fluxurile de știri, o serie de sancțiuni dure aplicate Rusiei de către Occident, mai ales de către SUA, ca lider al lumii occidentale, iar acestea s-ar putea răsfrânge și asupra Chinei, dacă aceasta va interveni în conflict și va acorda sprijin armatei ruse și amicului său Volodea. Acesta este principalul motiv pentru care nu vedem, încă, o poziție clar definită a Beijingului. Xi Jinping încă explorează, cel puțin în varianta publică, dacă Occidentul ar fi dispus să le „taie” și lor „macaroana” economică, în caz de ajutor chinezesc către Rusia. Este evident pentru oricine că, totuși, China joacă un rol important în „economia” acest război, în primul rând din postura de aliat al Rusiei, care, public, cel puțin, a stat departe de a se implica direct și ar fi cerut oprirea războiului. Invadarea Ucrainei de către trupele lui Putin provoacă o resetare (că tot e la modă cuvântul) a relațiilor internaționale, plasând Beijingul în rolul pe care este obişnuită să-l aibă: acela de a fi în centrul atenției pentru toată lumea. Pentru absolut toată lumea! Nu de altceva, dar abținerea Chinei în condamnarea invadării Ucrainei la votul din adunarea Generală a ONU, de exemplu, a fost interpretată ca o victorie diplomatică atât de către Occident, dar și de către Rusia. Fiecare a văzut ce voia să vadă, iar China nu a zis nimic în plus!
Privind strict tehnic problema rolului Chinei în „economia” conflictului de lângă noi, aceasta are multe de pierdut dacă, dintr-un puseu de orgoliu „planetar” ar interveni-n conflict, fapt pentru care, în prezent, se pare că-și dorește mai mult un rol de mediator. Sau așa credem noi că ar vrea!…Invadarea Ucrainei de către trupele „țarului” de la Kremlin, ca putere care sfidează arhitectura modernă a relațiilor internaționale, este un test imens al capacității de răspuns a Occidentului la o asemenea grozăvie, dar și al relației cu China, „pretinul” Rusiei, adicătelea partener strategic al acesteia, dar și partener economic strategic al…Occidentului… China pare că ar media conflictul, în măsura în care, implicit, Rusia a plasat-o, volens-nolens, într-o poziție deosebit de neplăcută din punct de vedere diplomatic, fiind ea cel mai important partener strategic. Dar „cuiul lui Pepelea” este faptul că, firește, China are foarte mult și multe de pierdut dintr-o criză globală, ca să nu mai spunem despre credibilitatea sa pe mapamond. China are, în primul rând, propria sa agendă care doar întâmplător, se „pupă” cu interesele altora. Pe chinezi îi interesează să le meargă lor bine și mai puțin altora, dar dacă partenerilor economici occidentali cei mai puternici nu le merge bine, China va „tuși” prea mult și prea des pentru a mai fi diagnosticată ca având o economie sănătoasă, cum vă ziceam anterior.
În fapt, evitarea ciocnirii directe, fie ea și diplomatică, cu SUA, în aceste momente de criză în politica globală și-ntr-un moment destul de critic pentru economia Beijingului (o spun economiștii cu ștaif, nu eu), reprezintă prioritatea exclusivă a Chinei. De aceea, ultima convorbire Xi-Biden, de la finalul săptămânii trecute, s-ar părea că ar fi clarificat ceva-ceva din relațiile reciproce. Bine, nouă, marelui public ni s-au vândut niște „brașoave” învelite-n limbaj diplomatico-jurnalistic și cam atât, dar e clar că s-au discutat mult mai multe lucruri punctuale! Un cercetător de la o universitate britanică, citeam într-un buletin al Oxford University (cu scuzele de rigoare, dar…i-am uitat numele), spunea că, pentru China, „neutralitatea colaborativă îndeplinește criteriile minimale” în ceea ce privește implicarea sa în rezolvarea conflictului ruso-ucrainean. Să nu uităm, totuși, că Beijingul a fost și este, discutând strict de cifre, cel mai important partener comercial al Rusiei și al Ucrainei, iar cooperarea pe tărâm militar cu cele două țări a fost, până azi, destul de intensă.
Cred că, totuși, China nu va sprijini Rusia în mod direct dintr-un motiv extrem de simplu: China nu dorește a fi afectată de sancțiunile Occidentului (mai ales de cele americane) în legătură cu războiul ruso-ucrainean, așa cum spunea mai deunăzi ministrul de externe Wang Yi, într-una dintre cele mai directe declarații ale Beijingului de până acum cu privire la criza în curs, imediat după convorbirile Xi-Biden. Acestea spunea că „China va continua să emită judecăți independente bazate pe fondul problemei și într-o atitudine obiectivă și corectă. Nu vom accepta niciodată nicio constrângere și presiune externă și, de asemenea, ne opunem oricăror acuzații și suspiciuni fără temei împotriva Chinei”. Tot el mai zicea că „soluția pe termen lung este abandonarea mentalității Războiului Rece, abținerea de la confruntare de grup și formarea cu adevărat a unei arhitecturi de securitate regională echilibrată, eficientă și durabilă. Numai în acest fel se poate atinge stabilitatea pe termen lung pe continentul european”. Limbaj diplomatic, dar se subînțelege înțelegerea mesajului american, zic eu…
De fapt oficialii americani într-ale comerțului declarau săptămâna trecută, conform Reuters, că, până acum, nu ar exista vreo dovadă că vreo companie chineză intenționează să ajute Moscova să evite sancțiunile americane sau ale întregului Occident. Oricum, pe piețele bursiere, a crescut îngrijorarea că actuala criză ar putea accelera desfacerea legăturilor dintre cele mai mari două economii ale lumii. Ca să citez, tot din fluxul de știri de la Reuters, ca urmare, săptămâna trecută, un indice al acțiunilor chineze din Hong Kong a scăzut cu 21% în cea mai proastă performanță din lume dintre indicii de referință tranzacționați activ de la invazie, scăzând la cel mai jos nivel din 2008. E un semnal important pentru a le da de gândit oficialilor chinezi! Ca să nu mai spunem că acțiunile chinezești listate în SUA au scăzut acum câteva zile, la începutul acestei săptămâni, cu 12%, după ce au pierdut 10% timp de două zile consecutive.
Ca un argument mult mai grăitor, citeam, tot pe un flux de știri, dar pe Associated Press, de data aceasta, că întreg comerțul Chinei a însumat, numai luna trecută, 137 de miliarde de dolari cu Uniunea Europeană și 123,3 miliarde de dolari cu Statele Unite, dar doar 26,4 miliarde de dolari cu Rusia. Cât despre temerea apărută peste tot „în târg” că Rusia și China vor să scoată dolarul din uzul comercial internațional și să-l schimbe cu yuanul, eu zic să nu ne aruncăm în speculații încă nefondate. Doar un „piculeț” peste un sfert din exporturile chineze către Rusia au fost decontate în yuani în prima jumătate a anului 2021, în creștere de la doar 2% în 2013, deci e destul de dificil de pus în practică un demers probabil dorit, de mult mai mult decât atât. Cifrele sunt grăitoare, ca să ne gândim, vreodată, că Beijingul s-ar putea poziționa deschis de partea Rusiei. Repet, pe chinezi îi interesează propriul bine și mai puțin al altora, în speță al Rusiei! Pe de altă parte, își mențin „ștaiful”, iar China s-a poziționat, demult, împotriva sancțiunilor unilaterale impuse în afara cadrului ONU, ca metodă de lucru în relațiile internaționale. Nu prea le-au picat bine chinezilor sancțiunile americane directe pentru probleme legate de drepturile omului în locuri precum Xinjiang și Hong Kong! Nu trebuie, totuși, să uităm că Beijingul nu a renunțat explicit la posibila folosire a forței într-o viitoare reunificare cu Taiwanul. Iar SUA joacă aici pe sârma diplomației cu două tăișuri!
China a văzut, clar, că întreg Occidentul s-a trezit dintr-o relativă „dolce far niente” stare de letargie strategică, și este clar acum că înarmarea cu noi tehnologii și armamente ultra-perfecționate va greva, pentru mult timp, bugetul multor țări. Aceasta, în condițiile în care, mai mult ca sigur, NATO va trebui să-și re-definească următorul concept strategic, iar Uniunea Europeană să încerce să fie mult mai eficient congruentă cu eforturile strategice ale NATO. Au văzut și mulți aventurieri ai cuvântului în vânt că „armata pur europeană” e un vis destul de îndepărtat și multiplică eforturile financiare ale statelor membre NATO și UE la cifre nesustenabile practic. Este foarte plauzibil scenariul prin care China și Rusia și-au stabilit, ca „busolă” comună să schimbe sistemul de „guvernare globală”, stabilind reguli proprii și pe care să-l impună împreună. Numai că, în opinia mea, Kremlinul cred că a ieșit din tiparul înțelegerilor reciproce ascunse și s-a cam grăbit în a se aventura acolo unde i-ar fi plăcut să învingă în două-trei zile. Iar realitatea este că nuca ucraineană se dovedește destul de tare și reacția occidentală pune piedici înțelegerilor sino-ruse pre-existente acestui conflict. Și e mai mult decât clar că Beijingul va sprijini Moscova fix în măsura în care va exista posibilitatea să nu se „intoxice” economic, militar, diplomatic etc cu rezultatele relației lor strategice anterioare. China se dovedește mai răbdătoare în tehnica aplicării „pas cu pas” a posibilelor sale planuri globale, pe când Rusia nu dovedește decât agresivitate vecină cu crimele de război și cam atât!
Cum spuneam și anterior, bursele de prin toată lumea s-au agitat destul de puternic din cauza îngrijorărilor că înțelegerile ruso-chineze s-ar putea confrunta dur și brusc cu repercusiuni venite de pe meleaguri americane, acțiunile chinezești având, pe toate marile burse ale lumii, cele mai joase performanțe fix de când „țarul” a început „operația militară specială” pe 24 februarie. Iar aceste îngrijorări de pe burse dau frisoane inclusiv lui Xi, cel care-și dorește din partea conaționalilor săi care contează în economia puterii, un nou vot în calitate de lider chinez, de la apropiatul Congres al Partidului Comunist Chinez. Pe de altă parte, yuanul, stabil până acum, a început să cam tremure la cursurile de schimb și arată puternice semne de scădere și nesiguranță, atingând, la începutul acestei săptămâni, un minim în ultimele trei luni.semne suficiente pentru China de a sta în banca sa! Ba mai mult, cred eu, să facă ceva productiv în a stopa luptele de pe teritoriul ucrainean.
Este mai mult decât evident că, pentru China, menținerea angajamentului economic și financiar făcut față de Rusia va fi greu de ascuns sub arhitectura actuală a sancțiunilor din ce în ce mai dure împotriva rușilor. Iar conducerea Chinei a făcut din politica de stabilitate o prioritate a sa și ar avea extrem de puține de câștigat dintr-un conflict care se lungește prea mult și care continuă să „scuture” dur piețele financiare și de mărfuri. Iar Beijingul are, de asemenea, nevoie de relații bune cu SUA și partenerii săi occidentali pentru a-și îndeplini obiectivele economice. Ca un fapt, SUA și Uniunea Europeană împreună au reprezentat mai mult de un sfert din comerțul total al Chinei acum doi ani, în anul 2020, comparativ cu 2,5% pentru Rusia, potrivit celor de la Bloomberg. Și nu cred că Beijingul este dispus să sprijine Rusia atât de puternic, având în vedere că beneficiile materiale ale acestui demers ar fi extrem de limitate, chiar contraproductive. Cel mai probabil, China ar prefera să rămână în mare măsură neutră, în timp ce ar susține și Rusia, dar într-o amnieră mai mult retorică și apoi să schimbe busola politică într-o poziție de pace într-un aranjament multilateral, când situația se calmează, unde Beijingul să aibă, evident, numai avantaje. Chestie cam de stat cu fundu-n două luntri, dar s-ar putea să le iasă, mai ales dacă-l vor convinge pe „țar” să oprească crimele inutile! Este, totuși, exclus ca, într-o perioadă rezonabilă de timp, adică iute-iute, o cooperare ruso-chineză așa cum și-ar dori-o Putin să aibă drept finalitate punerea în funcțiune a multe mii de kilometri de conducte de gaze și petrol între cei doi coloși. Fără asemenea magistrale de transport, orice ar face, rușii nu-și pot exporta petrolul și gazele către China, iar aceasta nu poate deveni beneficiara exportului rusesc de energie. Drept urmare, nu va putea exista fizic niciun flux de capital financiar consistent și salvator pentru Kremlin, fie el și în yuani. Astfel că, cel mai probabil, se va ajunge la un compromis. Mai ales că nenea Biden a fost destul de clar în convorbirea bilaterală cu Xi, că, dacă Beijingul sprijină Moscova, China va fi și ea supusă unor sancțiuni economice destul de severe. Aplicarea de sancțiuni economice împotriva Chinei ar afecta, implicit, întreaga economie globală și din această cauză, cel mai probabil, nu se va ajunge aici.
În concluzie, China e dependentă de piețele din vest la fel cum vestul e dependent de produsele ieftine și materia primă a Chinei. Ce să facă chinezii cu producția lor dacă își închid poarta spre marile economii unde oamenii chiar au bani de cheltuit? S-o pună la congelat în Siberia „țarului”? Mă îndoiesc de aceasta! Om trăi și om vedea! În încheierea rândurilor de astăzi, voi repeta până la finalul „jarului” imens din ograda vecină, că, dintre toate relele acestui conflict, unul iese, de departe, în evidență, și anume faptul că mor mulți oameni nevinovați precum și acela că sunt distruse sute de mii ori milioane de destine, laolaltă cu casele, străzile, orașele și viețile multor oameni. Solidaritatea trebuie să fie cea care ne unește, să ne sprijinim unii pe alții și să-i ajutăm pe cei în suferință! Dumnezeu să ne ocrotească! Pe toți! Inclusiv pe ruși! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine!
Surse și lecturi suplimentare pentru doritori le puteți găsi aici:
https://www.bloomberg.com/europe
https://www.washingtonpost.com/world/2022/03/16/china-ukraine-russia-war-diplomacy-strategy/
Surse foto:
Gânduri bune tuturor!
Nicolae Uszkai
