După ce a absolvit liceul în 1943, Barbu a început și abandonat mai multe studii: Facultatea de Drept, Școala de ofițeri de jandarmi, și Facultatea de Litere și Filosofie. De asemenea, s-a implicat în fotbal și a lucrat ca corector pentru diverse publicații, dar a fost constant în dorința de a scrie și publica. Această dorință a devenit, în timp, o obsesie, care l-a determinat să experimenteze în toate genurile literare: proză scurtă, roman, teatru, poezie, critică, scenarii de film, jurnalism sportiv etc. A fost, de asemenea, cunoscut pentru faptul că nu doar scria, ci și rescria, adapta, traducea, sau plagia, după cum a fost acuzat mai târziu. El însuși a recunoscut că a copiat de mai multe ori manual „Istoria literaturii române” de G. Călinescu.
În conștiința publicului, Eugen Barbu a rămas în special ca romancier. Romanul Groapa (publicat în 1957 după zece ani de muncă și treisprezece rescrieri) a avut un mare impact, deși inițial a fost criticat pentru „sordiditatea” mediilor descrise, incompatibile cu realismul socialist. Un alt succes notabil a fost romanul Princepele (1969), o evocare parabolică a lumii fanariote, scrisă într-un stil fastuos, care a generat controverse datorită folosirii de extrase din lucrări vechi, fără citare corespunzătoare.
Între 1962 și 1968, Barbu a fost redactor-șef al revistei Luceafărul, unde a înființat un cenaclu pentru tinerii talentați. Totuși, a intrat în conflict cu Uniunea Scriitorilor și a pierdut funcția. Ulterior, în 1970, a preluat conducerea revistei Săptămâna, unde a lansat atacuri vehemente împotriva rivalilor săi sub protecția Partidului Comunist Român. Această publicație, combinând naționalismul cu marxism-leninismul, a avut succes în rândul unor cititori, dar a fost aspru criticată de intelectuali.
Publicarea romanului Incognito (patru volume, 1975-1980) a declanșat un scandal imens, Barbu fiind acuzat de plagiat de critici de renume și de Uniunea Scriitorilor. Deși susținătorii săi influenți au încercat să-l apere, reputația lui a fost grav afectată.
După 1989, Eugen Barbu a continuat să sprijine figura controversată a lui Corneliu Vadim Tudor și a fondat alături de acesta revista România Mare, o versiune și mai agresivă a revistei Săptămâna. Barbu a murit pe 7 septembrie 1993 la București.
Jurnal FM 
