Nicolae Ionescu-Şişeşti, neurologul ale cărui prelegeri clinice au intrat în istorie

Copiii preotului Ionescu erau mereu în frunte. Cel mai mare, Gheorghe, născut pe 16 octombrie 1885, a devenit, mai târziu, cea mai însemnată personalitate a agronomiei românești. De numele său se leagă înființarea Școlii Superioare de Agricultură de  la Herăstrău, care va deveni Academia de Științe Agricole și Medicină Veterinară de azi.

Spre deosebire de fratele său agronom, Nicolae a urmat altă cale. După ce audiază două semestre la Leipzig prelegerile de Psihologie experimentală ale lui Wilhelm Wundt, se hotărăște totuși pentru studiul medicinei. Se înscrie la Facultatea de Medicină a Universității din București și își continuă studiile la Paris. Se orientează de la început pentru specialitatea de Neurologie și va fi extern, intern, apoi „chef de clinique” (prima treaptă în ierarhia medicilor de spital în Franța), sub conducerea lui Georges Guillain, în renumita Clinică de Neurologie a Spitalului Salpêtrière din Paris.

În anul 1932 vine la București, devenind unul din colaboratorii cei mai apropiați ai lui Gheorghe Marinescu. La moartea acestuia în 1938, devine urmașul său ca profesor titular de Neurologie la Facultatea de Medicină și director al Clinicii de Neurologie în Spitalul Colentina din București. Având un deosebit dar oratoric, prelegerile sale clinice au rămas întipărite în memoria celor ce le-au audiat.