Marțian Negrea, compozitor și dirijor român

Revenit în țară, a activat ca profesor la Conservatorul din Cluj (1921–1941), unde a predat teoria formelor muzicale, contrapunctul, muzica de cameră și teoria instrumentelor, iar ulterior la Conservatorul din București (1941–1963). De asemenea, Marțian Negrea a fost primul care a publicat zece piese cu caracter românesc extrase din Codex Caioni, în cadrul unui studiu de specialitate.

Deși nu foarte vastă, creația sa muzicală acoperă toate genurile: muzică de cameră, pian solo, muzică simfonică și operă. Printre lucrările sale se numără cvartete de coarde, suite pentru clarinet și pian, piese pentru flaut inspirate din poezia lui Lucian Blaga, sonate și suite pentru pian, precum și lucrări simfonice precum Simfonia primăverii sau Concert pentru orchestră. Opera Marin Pescarul (1933), inspirată dintr-o nuvelă de Mihail Sadoveanu, ocupă un loc important în creația sa.

Marțian Negrea a fost și autorul unor tratate fundamentale de teorie muzicală, între care Tratat de instrumente, Tratat de forme muzicale, Tratat de contrapunct și fugă și Tratat de armonie.

În memoria sa, în anul 1996 a fost înființată Fundația Culturală „Marțian Negrea”, cu scopul promovării valorilor muzicale românești. În 2003, la Valea Viilor, localitatea natală, a fost dezvelit bustul compozitorului, iar în 1963 acesta a fost distins cu Ordinul Muncii, clasa I.