Pe 27 decembrie 1991, Muzeul Naţional Cotroceni a fost deschis pentru marele public

Ansamblul Cotroceni a fost ridicat între 1679–1681, la vest de orașul București de către Domnitorul Șerban Cantacuzino (1678–1688) și a fost cea mai importantă ctitorie a sa. În cadrul acestuia se remarcau biserica „Adormirea Maicii Domnului“ – asemănătoare tipologic bisericii episcopale din Curtea de Argeș — precum și palatul domnesc edificat în spiritul baroc — specific civilizației occidentale europene a acelor vremuri. Sub aspect arhitectonic, ansamblul de la Cotroceni cunoaște câteva momente de referință: primul este legat de numele ctitorului Șerban Cantacuzino (1678–1688); al doilea datează din perioada domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei (1849–1853, 1854–1856) care, în 1852, îl reface și modernizează, înființează gradina de la Cotroceni (una dintre marile grădini ale Capitalei ); urmează edificarea palatului princiar (1893–1895), de către arhitectul francez Paul Gottereau, dar din cauza rezistenței scăzute a palatului, după cutremurul din 1977 va urma o nouă etapă, când s-a refacut în mare parte palatul, spre deosebire de construcțiile medievale care au rezistat vitregiilor vremii; tot atunci s-a ridicat și o aripă nouă, care adăpostește sediul Președinției României.

Prin Legea nr. 1/30 iunie 1990, care stipulează utilizarea corpului istoric ca instituție muzeală, la 27 decembrie 1991, a fost deschis pentru marele public Muzeul Național Cotroceni .