Horia Bernea, pictor român

Horia Bernea (n. 14 septembrie 1938, București – d. 4 decembrie 2000, Paris) a fost un important pictor român contemporan, cunoscut atât pentru activitatea sa artistică, cât și pentru contribuțiile remarcabile în domeniul muzeologiei. A fost fiul sociologului și etnologului Ernest Bernea.

Description	Română: Bucuresti, Romania, Muzeul Taranului Roman; B-II-m-A-18985 (Horia Bernea, Directorul muzeului 1990-2000) This is a photo of a historic monument in București, classified with number B-II-m-A-18985.
Date	24 September 2014, 12:56:50
Source	Own work
Author	Britchi Mirela

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bucuresti,_Romania,_Muzeul_Taranului_Roman;_B-II-m-A-18985_%28Horia_Bernea,_Directorul_muzeului_1990-2000%29.JPG

Horia Bernea a urmat inițial cursurile Facultății de Matematică și Fizică a Universității din București (1957–1959), după care s-a orientat către domeniul artelor. Între 1959–1965 a studiat la Școala Tehnică de Arhitectură, iar între 1962–1965 a urmat secția de Desen a Institutului Pedagogic. A debutat ca pictor în anul 1965, în cadrul Cenaclului Tineretului al Uniunii Artiștilor Plastici.

Bernea a fost membru activ al grupului de la Poiana Mărului și al grupării Prolog, contribuind esențial la revitalizarea picturii spirituale românești. A lucrat în tabere de creație din Văratec și Tescani, dar și în Franța, în special în Provence și la Paris. A avut numeroase expoziții personale sau de grup în galerii prestigioase din Marea Britanie, precum Richard Demarco Gallery, College Gallery (Birmingham), Sigi Krauss Gallery (Londra) sau Compass Gallery (Glasgow).

În perioada 1998–1999, împreună cu teologul și diplomatul Teodor Baconschi, a realizat la Roma o lucrare interdisciplinară intitulată Roma caput mundi. Un ghid subiectiv al Cetății Eterne, ce combină fotografii, desene, acuarele și reflecții despre moștenirea bizantină a Romei.

În 1990, la inițiativa ministrului Culturii de atunci, Andrei Pleșu, Horia Bernea a fost numit director general al Muzeului Țăranului Român, instituție pe care a condus-o până la moarte. A contribuit decisiv la reconstrucția acestui muzeu, redefinindu-l drept un spațiu viu de reflecție asupra identității naționale și spirituale.

Bernea a propus însuși denumirea instituției și a conceput o expunere permanentă în jurul valorilor creștine și rurale, începând cu expoziția din 1993 centrată pe Cruce, continuând cu deschiderea sălilor de icoane (1994) și cu inaugurarea etajului muzeului sub titlul Triumf (1996). A fost o lucrare de ctitorie culturală, în care s-a implicat cu pasiune, construind un muzeu recunoscut la nivel european.

În 1996, muzeul a fost distins cu titlul de European Museum of the Year, fiind pentru prima dată când o instituție muzeală din Europa de Est primea această distincție.

În perioada mandatului său, muzeul s-a îmbogățit prin achiziții valoroase, inclusiv șase biserici de lemn, dintre care două au fost aduse la București (Mintia – în interiorul muzeului și Bejani – în curtea exterioară), iar celelalte patru păstrate in situ în județele Hunedoara și Arad.

Bernea a fost un intelectual profund angajat în reflecția asupra valorilor tradiționale și a rolului artei într-o societate modernă. A fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice și al Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii. Într-un text confesiv intitulat Avantajele spirituale ale unui artist din Est, el scria:

„Există un pericol în care suntem sincroni cu Occidentul: pierderea identității, uitarea rădăcinilor noastre profunde… În fața unei lumi amenințate de descompunere, artistul trebuie să participe la sensul sacrificiului ce a mântuit lumea. El trebuie «să salveze».”

Horia Bernea a murit la 4 decembrie 2000, la Paris, în urma unei intervenții chirurgicale pe cord deschis. A fost înmormântat în curtea bisericii „Izvorul Tămăduirii” – Mavrogheni, în apropierea Muzeului Țăranului Român. La funeralii au participat ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, printre care Patriarhul Teoctist și Arhiepiscopul Bartolomeu Anania, alături de personalități culturale precum Andrei Pleșu și Horia-Roman Patapievici.

Premii și distincții

• Premiul pentru Pictură al U.A.P. (1970)

• Premiul „Stahly”, Bienala Tineretului, Paris (1971)

• Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1978)

• Marele Premiu al U.A.P. (1983)

• Premiul Fundației Culturale Române (1994)

• Premiul Grupului pentru Dialog Social (2000)

• Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce (2000).