Jurnal FM 
Nicolae Labiș a fost un poet român supranumit, metaforic, „buzduganul unei generații”
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 2, 2021
Nicolae Labiș (n. 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Baia, în prezent județul Suceava – d. 22 decembrie 1956, București) a fost un poet român. Criticul Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul unei generații”.
Bust of Nicolae Labiș in Mălini. română Bustul lui Nicolae Labiș din Mălini.
În mai 1951 a obținut premiul întâi, la Olimpiada națională de limba română care a avut loc la București, iar cu această ocazie câștigă admirația redactorilor revistei Viața Românească, care-i publică poezia Gazeta de stradă.
În ianuarie 1952, la inițiativa lui Constantin Ciopraga, Labiș a fost transferat la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Iași, unde a devenit conducătorul cenaclului literar.
Portretul fizic al lui Nicolae Labiș este sugestiv creionat de Tudor Vianu (citat în: George Bădărău, Nicolae Labiș, Viața și opera, 2001) care mărturisește: „Mă surprindea obrazul lui bucălat de copil, ochii cu umbre adânci, mustața legată, ca a plutașilor de pe Bistrița. Era în înfățișarea lui ceva în același timp proaspăt și arhaic, cum nu mai văzusem niciodată pe figura unui tânăr.”
Începând din toamna lui 1955 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, însă renunță după doar un semestru. Poemul său, Moartea Căprioarei, apare în Viața Românească în acest an.În 1956 participă la o conferință pe țară a tinerilor scriitori, publică două volume, Puiul de cerb și Primele iubiri, și pregătește pentru tipar cel de-al treilea volum, Lupta cu inerția, care-i va fi publicat postum în anul 1958.
În poezia lui Nicolae Labiș se regăsesc influențe ale lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Ion Barbu.
În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani, Labiș, care petrecuse câteva ore în compania unor cunoștințe și consumând țuică la Casa Capșa și apoi la restaurantul Victoria, a fost victima unui grav accident de tramvai.
Opera
Volume publicate
- Puiul de cerb, București, 1956
- Primele iubiri, București, 1956
- Lupta cu inerția, București, 1958
- Primele iubiri, București, 1962
- Păcălici și Tândăleț, București, 1964
- Moartea căprioarei, București, 1964
- Versuri, București, 1964
- Anotimpurile, București, 1964
- Albatrosul ucis, București, 1966
- Scufița roșie, București, 1967
- Poezii, București, 1968
- Moartea căprioarei, București, 1969
- Scrisoare mamei, București, 1969
- Poezii, lași, 1971
- Sînt spiritul adîncurilor, București, 1971
- Vârsta de bronz, București, 1971
- Poezii, București, 1976
- Păcălici și Tândăleț, București, 1977
- Descrierea chipurilor, lași, 1982
- Moartea căprioarei, București,1983
- Poezii, București, 1984
- Poezii, București, 1985
- Poezii, București, 1987
- Poezii, București, 1989
- Albatrosul ucis, Galați, 1993
- Vioară neagră-ntre oglinzi, Chișinău, 1993
- Trei poeme (ediție liliput), Suceava, 1995
- Poezii, București, 1997
- Moartea căprioarei. Poezii, Chișinău, 1997
- Moartea căprioarei (ediție bibliofilă), București, 1997
- Viața și opera, lași, 2001
- Lupta cu inerția la timpul prezent (ediție critică), Timișoara, 2001
- Doină întârziată, Suceava, 2005
- Moartea căprioarei (ediție bibliofilă), Suceava, 2005
- Opera poetică, Chișinău, 2005
- Dincolo de fruntariile poeziei, I (proză, dramaturgie), Suceava, 2005
- Nicolae Labiș, folclorist (antologie folclorică), Suceava, 2006
- Traduceri, Suceava, 2007
- Corespondență, Suceava, 2009
- Puiul de cerb, Suceava, 2010
- Dincolo de fruntariile poeziei, II (texte critice), Suceava, 2011
- Opera magna, Suceava 2013
- Poezii inedite, Suceava 2015
In memoriam
- Casa memorială „Nicolae Labiș” din Mălini, județul Suceava
- Mormântul lui Nicolae Labiș din Cimitirul Șerban Vodă – Bellu, București
Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu
