Gheorghe Gheorghiu-Dej (n. 8 noiembrie 1901, Bârlad, Tutova) a fost liderul comunist al României din 1947 până la moartea sa -19 martie 1965

El s-a născut in familia de muncitori Tănase si Ana Gheorghiu. A fost calificat în meseria de electrician, iar dupa aceea s-a angajat la CFR. În anul 1933 el a fost arestat și condamnat la închisoare, ispășindu-și pedeapsa în închisoarea Doftana. Este ales membru CC al PCR , devenind astfel lider al facțiunii din închisori a partidului. Fiind lider comunist, a fost transferat în lagărul de la Târgu Jiu în timpul regimului lui Ion Antonescu. Acolo este închis în aceeași celulă cu Nicolae Ceausescu și devine mentor politic pentru acesta. Gheorghe Gheorghiu-Dej evadează din închisoare, iar în 1945 este ales Secretar General al Partidului Comunist Român. În 1946-1947, a fost membru al delegației române condusă de Gheorghe Tătărescu la tratativele de pace de la Paris.

El a condus țara timp de 17 ani. A murit în anul 1965 fiind bolnav de cancer la ficat. Există zvonuri că a fost iradiat de către ruși în timpul unei vizite la Moscova, deoarece ducea o politică din ce în ce mai independentă. Trupul său a fost depus într-un mausoleu din Parcul Libertății din București. După anul 1990 a fost exhumat și reînmormântat la cimitirul Bellu. Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut două fete cu sotia sa, Maria Alexe: Constantina (născută în 1931) și Vasilica (1928-1987).