Eugen Lovinescu (n. Fălticeni, Suceava) a fost un istoric literar, teoretician al literaturii, romancier și cel mai de seamă critic, după Titu Maiorescu 

Urmează cursurile Facultăţii de litere, secţiunea de limbi clasice a Universităţii din Bucureşti, obţinând licenţa în anul 1903 cu o lucrare despre sintaxa latină.

Eugen Lovinescu a fost iniţiatorul modernismului, dar şi a uneia dintre cele mai importante grupări literare, „Sburătorul”, formată din revistă şi cenaclul literar cu acelaşi nume. Aici se vor afirma marii scriitori din perioada interbelică.

Eugen Lovinescu îşi face debutul publicistic în anul 1903, în suplimentul literar al Adevărului. În perioada 1904-1906 activează ca profesor de liceu la Ploieşti şi la Bucureşti. Colaborează cu diferite publicaţii precum: Convorbiri literare, Noua revista romana, Rampa, Flacără, Luceafărul, remarcându-se ca şi critic literar. Articolele publicate aici sunt strânse în „Critice”.

„Paşi pe nisip” (1906) şi „Critice” sunt două dintre primele lucrări literare ale scriitorului. Eugen Lovinescu a scris monografii, opere de ficţiune, memorii, dar cele mai importante opere ale sale sunt de critică şi estetică: „Istoria civilizaţiei romane moderne” în trei volume (1924-1925) şi „Istoria literaturii romane contemporane”, în cinci volume (1926-1929).

Lovinescu a abordat şi stilul beletristic, scriind „Nuvele” (1907) şi romane: „Mite”, „Bălăuca” (1935), „Diana” (1936), „MM” (1937).

Eugen Lovinescu a decedat la 16 iulie 1943 la Bucureşti.

Opere selective

Criticul literar

• Istoria civilizației române moderne, (1924-1925);

• Istoria literaturii române contemporane, (I-VI, 1926-1929);

• Critice, ediție definitivă (1925-1929);

• T.Maiorescu, (I-II, 1940),

• T. Maiorescu și contemporanii lui, (I-II, 1943-1944);

• T. Maiorescu și posteritatea lui critică, (1943);

În anul 2003 revenirile sale critice asupra unor scriitori sunt publicate la Editura Paralela 45 în volumul Revizuiri, într-o ediție îngrijită de Ion Simuț.

Memorialistul

• Memorii, (I-III, 1932);

• Agende literare, (postume);

Romancierul și nuvelistul

• Nuvele florentine, 1906, cunoscute și sub titlul ediției a doua, Crinul, 1912,
• Aripa morții, roman, 1913
• Viața dublă, roman, 1932
• Ciclul de romane în care erou este Mihai Eminescu: Mite(1934) și Bălăuca(1935), despre iubirile poetului pentru Mite Kremnitz si Veronica Micle.
• Ciclul Bizu (alcătuit din romanele Bizu, 1932; Patru, 1932; Diana, 1956 <<postum>>; Acord final, publicat inițial în Revista Fundațiilor Regale)

Dramaturgul

• De peste prag, 1906
• Lulu, 1924, în colaborare cu Hortensia Papadat-Bengescu